Feb
13
Nu stiu cum au fost bunicii voștri, dar bunicului meu îi plăcea mult vorba, asculta mult radio și era la curent cam cu tot ce se întâmpla prin lume și prin țară, avea opinii clare și îi plăcea să și le susțină până în pânzele albe. Discuțiile erau întotdeauna mai bune atunci când aveau loc lângă o cană aburindă de cafea fierbinte, pe care niciodată nu o lăsa să se răcească înainte de a o bea.
Vor apărea pe blog, din când în când, articole cu amintiri despre bunici sau cu subiecte pe care bunicului meu i-ar fi placut să le discute.
Sper să luați o pauză de cafea împreună cu noi, amintindu-vă de bunicii voștrii.
Buna ziua,
imi permit sa contribui cu un text ce mi-a placut foarte mult si care sper ca se incadreaza topicului de fata.
Ati pierdut vreodata ceva de pret?!…azi am pierdut o buna parte din copilaria…azi s-a vandut casa bunicilor
ca sa intelegeti,ar trebui sa stiti cine sunt…cine eram eu.”Inima lu’ bunelu si a lu’ mamaia”,prima nepoata,am strans spuma dragostei lor…langa ei am crescut,langa ei m-am intors sa fac liceul,fiindca in casa lor era si racoare si liniste si rasfat si …si borcanul de dulceata maroniu din care furam mereu cate o lingura spunand ca bunica va crede ca atat era…desi nu mi-ar fi refuzat nimic,nu stiu de ce faceam asa!probabil imi parea mai gustoasa mancata pe furis in usa camarii…Pe covorasul de la usa bunicilor am gasit primul buchet de flori de la un baiat….In casa lor faceam toate experientele:am adus hamsteri,si apoi ii cautam noaptea prin casa fiindca evadasera din prea micul vas…”Du-te Rodica si vezi ca la fata aia e lumina…cred ca si-a pierdut soarecii!” …dragii mei dragi…apoi a venit a doua generatie de nepoti,verii mei ,cu usa trantita de perete si tavalitul in pat in strigate de “Ah ce bineee-i la mamaiaaa!”…Apoi a treia generatie:nepotul meu,dupa care mamaia umbla mai rau ca un soldat anti-tero:ilic de lana cu multe buzunare si nicunul gol:unul cu batista,altul cu sticluta de apa pt spalat sau pt baut,unul cu eugenii sau napolitane si cel mai important(ala avea si ac de siguranta!!):cel cu banii de inghetata,guma,”ceva,dar altceva decat ai tu in buzunar!!!”
De doi ani mamaia,careia nu ii era frica de moarte ci doar de durere,a plecat sa se faca inger.Asa ne poate cuprinde si ocroti pe toti intre aripile sale…dupa mai bine de un an,de urat,de tristete si de lipsa ei,bunelu’ a plecat sa o caute,sa fie iar impreuna ….ii visez mereu impreuna…ii simt ocrotindu-ne…dupa plecarea lor,casa s-a inchiriat….in mintea mea ,in refuzul de a accepta moartea,am inceput sa imi cultiv ideea ca ei sunt in casa si nu pot iesi si vina de a nu-i vedea imi apartine mie fiindca sunt prea grabita sa trec sa ii vad(locuiau langa sora mea)….azi a fost ultima oara cand am intrat in casa bunicilor…azi mi-am pierdut respiratia cand a trebuit sa recunosc adevarul…nimic ,niciodata nu va mai fi cum era…timpul din pacate nu merge inapoi,bunicii nu ne mai petrec cu privirea fluturand mana la despartire ,camara nu mai avea borcane cu dulceata si bunelul nu mai mesterea sub balcon putini pentru flori,mamaia nu mai sare de pe bancuta sa ne iasa in intampinare….viata merge inainte ,dar cat de saraci am ramas fara bunici,fara copilarie….sunt sigura ca nu sunt o semtimentala desueta.sunt sigura ca toti aveti amintiri frumoase legate de bunici…chiar daca ale unora sunt ascunse sub multe straturi de timp ce a trecut….
sunt sigura ca vi-i amintiti cu drag…faceti un mic efort si inviati bunicii,sau daca sunt aici “pe pamant,nu in gand” sigur s-ar bucura sa se stie eroii din povestile nepotilor.
[...] ceva timp mi-am propus ca o secțiune a blogului să conțină amintiri despre bunici, un proiect pe care după un articol scris de soțul meu, l-am [...]