Nu cred că există femeie care să iubească procesul de îndepărtare a părului nedorit de pe corp, iar dacă există eu o încadrez în categoria „ciudățenii ale naturii”.
Unele experiențe legate de epilare m-au dus aproape de a lua și eu o decizie asemănătoare cu cea a domnișoarei care nu s-a mai epilat de un an de zile, dar mi-am spus același lucru pe care îl aud de când eram mică ”baba suferă la frumusețe” și încântată de rezultatul fin care rămâne după procesul de tortură am strâns din dinți și am repetat procesul.
Prima experiență cu ceara de epilat a fost relativ bună, durerea era relativ mare, dar o puteam suporta, în schimb am constat că fiecare epilare era urmată de o mică reacție alergică care dispărea dacă luam Claritine. După ce am ajuns la spital în urma unei sedințe de epilare, cu fața umflată și aproape de un șoc anafilactic mi-am spus că e clar momentul să apelez la altceva. Lamele de ras pot părea o binecuvântare, dar când trebuie să faci asta aproape zilnic, te iriți și simți părul crescând în doar câteva ore, devine un mic coșmar.
A urmat invazia aparatelor de epilat și primul pe care l-am încercat avea două arcuri care trepidau și prindeau între ele părul nedorit. Durea al naibii de rău și în plus părul a început să crească pe sub piele, iar de folosit unealta asta în zona axilelor nici nu se putea pune problema. Când am cumpărat primul aparat Philips, am zis că am prins pe Dumnezeu de un picior epilat, mi-a fost prieten destul de mult timp, deși și el mă făcea să sufăr.
Și m-am întrebat oare femeile cum rezolvau problema asta înainte de vremurile moderne? Pentru că presiunea socială existentă asupra femeilor de a avea un corp lipsit de păr nu a apărut de ieri de azi. Probabil că bunicile noastre de la țară nu se confruntau cu ea chiar atât de mult, deși sunt sigură că dacă aveau nenorocul de a avea o moștenire genetică mai ”bogată” se făceau glume multe pe seama lor în ziua de hora. Dar doamnele de la oraș?
Și un răspuns probabil este epilarea cu zahăr. Pe care am descoperit-o acum ceva vreme, dar forțată de împrejurări (mi s-a stricat epilatorul și altul nu am vrut să mai cumpăr) am început să o aplic constant abia acum.
Soluția este extraordinar de simplă. O pastă de zahăr care simplă sau cu ajutorul unor fâșii de cârpă sau de hârtie specială lasă pielea de bebeluș.Recunosc că nu sunt foarte îndemânatică și am căutat mai întâi un salon care să ofere serviciul ăsta în Constanța, dar până acum nu am găsit, apoi am căutat pasta gata pregătită, dar după ce am văzut cât e de ușor să o fac eu singură mi-am zis că sigur nu merită banii. Așa că celor care doresc să încerce asta acasă le voi prezenta pașii de realizare în câteva imagini.
Rețeta pentru pasta de epilat din zahăr
- 2 căni de zahăr
- 1/4 cană apă
- 1/4 cană suc de lămâie
- 20-30 minute de atenție
- Se amestecă într-un vas și se pun la fiert la foc mediu.
- Primul stadiu de fierbere al pastei de zahăr pentru epilat.
- Destul de repede ajunge la punctul de fierbere și atunci nu trebuie scăpată din ochi pentru că face bule multe, se umflă și poate da în foc.
- Se reduce focul de la mediu la mic și se amestecă continuu până când veți observa că se schimbă culoarea în caramel palid .
- După aceea mai durează doar câteva minute până când pasta de epilat este finalizată. Ar trebui să arate cam așa, iar consitența trebuie să semene cu cea a mierii:
trebuie manevrată cu grijă, arde rău de tot. Dacă doriți o puteți folosi imediat ce se răcește un pic sau poate fi păstrată într-un borcan de sticlă și poate fi utilizată ulterior.
Există două variante de utilizare:
- se aplică pe zona dorită cu ajutorul unei spatule de lemn, apoi se adaugă o bucată pânză de bumbac (puteți folosi fâșii de hârtie specială care se găsește în magazinele cu materiale pentru saloane) care se trage în sens invers creșterii părului.
- se formează o bilă din pasta de zahăr care se întinde pe piele și se smulge în sens invers creșterii părului
Pe mai multe site-uri am găsit recomandarea ca smulgerea să se facă în sensul creșterii părului, pentru mine din păcate nu a funcționat, așa că am tras invers. Se recomandă asta pentru a reduce riscul apariței părului crescut pe sub piele. Poate după ce o să mai exersez îmi va ieși și mișcarea asta.
Avantajele acestui tip de epilare în opinia mea sunt următoarele:
- este ieftină – zahăr, apă și lâmâie, la care se adaugă costul fâșiilor de hartie specială (aproximativ 17 lei pentru 100 de bucați) și puteți avea un cost și mai mic dacă din blugi vechi tăiați și festonați mai multe bucăți dreptunghiulare de 20 pe 10 centimetri, au și avantajul de a putea fi refolosite (pur și simplu le spălați)
- este comodă – mă epilez în intimitatea propriei băi, fără să mă jenez de pozițiile ciudate în care trebuie să stau uneori , resturile rămase pe piele se spală pur și simplu, iar dacă pică pe haine sau pe jos se curăță la fel de ușor
- este naturală și nu îmi provoacă alergii
- prinde și firele foarte mici de păr
Pentru mine este în acest moment varianta ideală de epilare și sunt tare curioasă câte dintre voi ați încercat-o și cum vi s-a părut, așa ca e liber la comentarii.
