Bunica mea de la țară tocmai avea un pat mare, in camera de curat, pe care tinea pernele facute din puf de gâscă, plapumele făcute tot din puf de gasca dar si alte pături/covoare. Ea numea aceasta camera ca fiind camera ei de curat, unde primea musafirii si preotul, cand venea cu Ajunul. Era o mandrie sa ai pe pat cat mai multa „zestre” iar peretii camerei sa fie acoperiti cu covoare țesute manual, din lana.
Voi va mai aduceti aminte de acea camere ale bunicii? Cu siguranta mai sunt norocosi care sa aiba o bunica la tara si sa aiba o camera „impodobita” asa de frumos.
Pe timpuri, fetele din sate își pregăteau astfel de paturi cu perne și plapume ca zestre iar cu cat erau mai „bogate” cu atat mai bine. Bunica avea perne din puf, care, după vechiul obicei satesc, erau acoperite cu fețe de perne de dantelă.
Pilotele cu pene și pernele au fost făcute din puf ușor de gâscă, dar penele de gaina nu sunt potrivite.
Bunica mi-a spus că și saltelele, pe vremuri, erau facute din fân sau puf de trestie. Acest lucru s-a făcut atunci când au fost nevoiți să predea statului tot puful de gasca (se facea si din acesta saltea la pat).
Saltelele umplute cu fân sunt o alternativă excelentă la puf – sunt foarte confortabile. E ca și cum ai dormi într-un pod cu fân, înconjurat de ierburi aromatice și medicinale uscate. Desigur, saltelele făcute din fân nu puteau rezista mult; se lăsau in cateva luni dar era o alternativa buna pentru acele vremuri.
Puful de trestie este obținut din conurile de stuf, care se coc la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie. „Stiuleții” au fost așezați în fețe de plapuma și cusuți pentru a preveni ca puful să zboare în jur. Sunt potrivite doar trestiile mature, cele de toamnă, dar nu și cele de primăvară.
Voi va aduceti aminte de acestea? Cum a fost in copilaria voastra?