Odinioară adoram cum pregătea bunica piftia și întotdeauna ascultam de învățăturile-sfaturile ei, ea m-a învățat cum să prepar un adevărat PIFTIE, nu o zeamă fara prea mult gust! Gătesc întotdeauna aceasta reteta într-o oală de 12 litri.
Rețeta de piftie a bunicii mele
Pentru o bună gelatină cumpăr picioare de vită și/sau de porc, odată am încercat să gătesc cu un cap întreg de porc, se poate folosi și coada de vită.
Pentru consistență, adaug trei pulpe mari de curcan sau o bucata de carne de porc.
Acopăr picioarele de porc cu apă, las să fiarbă bine, spumeg, și las să fiarba la foc mic timp de 4-5 ore, adăugând câteva morcovi întregi și ceapă în coajă.
Mai aproape de final, scot morcovul și ceapa, adaug sare, boabe de piper, frunze de dafin.
Las să dea în clocot, apoi pun din nou la foc mic, acopar cu capac și las sa fiarba pentru cateva ore.
Am un aragaz bun, o oală cu fund gros si de obicei o las la fiert cam 6-8 ore – dar la un foc foarte lent.
Cand a expirat timpul, opresc aragazul iar apoi scot carnea și oasele pe care le desfac într-un bol, pentru a se răci și a le sorta.
Apoi, punem carnea tăiată, usturoiul ras în castroane (caserole), turnăm peste supa strecurata, amestecăm și punem la rece să se întărească.
Grăsimea NU o îndepărtez imediat, doar înainte de a mânca, acum se va solidifica deasupra și „sigilează” piftia, prelungindu-i prospețimea.
Acestea sunt, practic, toate înțelepciunile bunicii mele și gustul adevăratei piftii din copilărie, pe care l-am purtat până în ziua de azi. Bunica, bineînțeles, fierbea piftia în cuptor (cu lemne), dar din păcate, acum nu am un astfel de lux.
Gătiți cu plăcere și să vă iasă totul delicios, vă doresc pregătiri delicioase! Pofta buna!
