Sunt sfinți pe care îi pomenim în treacăt și sfinți care au rămas adânc înfipți în sufletul satului românesc. Iar dacă te întrebi cine a fost, de fapt, Sfântul Ilie, profetul care nu a murit, ci a fost ridicat la cer, răspunsul te poartă cu aproape trei mii de ani în urmă, într-o lume care uitase de Dumnezeu.
Povestea lui amestecă focul, seceta și tunetul cu o credință neclintită. De aceea, peste veacuri, românii au făcut din ziua lui una dintre cele mai iubite sărbători de vară.
Cine a fost proorocul Ilie și de ce îl sărbătorim pe 20 iulie
Proorocul Ilie a fost un sfânt din Vechiul Testament care a trăit cu aproape 900 de ani înainte de Hristos, iar Biserica îl prăznuiește pe 20 iulie. Numele lui întreg este Ilie Tesviteanul, după satul Tesbe din ținutul Galaadului, de unde se trăgea.
În satul românesc, ziua lui a rămas atât de iubită fiindcă vine în miezul verii, când grâul e copt și grijile gospodarului se leagă de ploaie și de recoltă. Oamenii simțeau că soarta câmpului stă, cumva, în mâinile acestui sfânt.
De aici și legătura strânsă dintre Sfântul Ilie, furtuni și tunete. În închipuirea populară, el este cel care umblă pe cer și hotărăște când plouă și când trăznește.
În ce vremuri a trăit proorocul Ilie
Ilie a apărut într-o vreme tulbure, în secolul al IX-lea înainte de Hristos, în timpul regelui Ahab și al reginei Izabela. Era o perioadă în care poporul lui Israel se închina la idolul Baal și își uitase credința strămoșească.
Izabela, venită din ținuturile feniciene, adusese cu ea acest cult străin și îl impusese cu de-a sila. Tocmai într-o astfel de lume, în care a vorbi despre Dumnezeu era primejdios, s-a ridicat proorocul.
Curajul lui uimește și astăzi. Stătea în fața regelui fără să tremure și îi spunea adevărul drept în față, deși știa prea bine că asta îi putea aduce moartea. Tocmai pentru că vremurile erau atât de întunecate a fost trimis un om cu o credință de foc.
Minunile din viața Sfântului Ilie
Viața proorocului este plină de semne greu de uitat. Cele mai cunoscute sunt seceta de trei ani și jumătate, hrănirea lui de către corbi și minunea făinii din Sarepta.
Ilie a vestit seceta ca pedeapsă pentru rătăcirea poporului. În acea vreme grea, lângă pârâul Cherit, niște corbi îi aduceau pâine și carne, dimineața și seară.
Apoi a fost găzduit de o văduvă săracă din Sarepta. Cât a stat el acolo, vasul cu făină și urciorul cu untdelemn nu s-au mai golit, deși femeia abia avea ce pune pe masă. Tot el l-a întors la viață pe copilul văduvei, care murise.
Aceste întâmplări sunt scrise în Vechiul Testament, în cărțile Regilor (în Bibliile ortodoxe, cartea a treia și a patra a Regilor). Ele explică de ce, mai târziu, oamenii l-au legat de foc, fulgere și ploaie.
Ridicarea la cer în carul de foc
Sfântul Ilie nu a murit ca ceilalți oameni. A fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc, sub ochii ucenicului său Elisei, așa cum citim în cartea a patra a Regilor.
Înainte de acea clipă, cei doi au ajuns la râul Iordan. Ilie a lovit apa cu mantia lui, iar apele s-au despărțit, lăsându-i să treacă pe uscat. Apoi un vârtej de foc l-a ridicat spre cer.
Mantia căzută a rămas moștenire lui Elisei, care a primit astfel îndoită putere de la învățătorul său. Tocmai pentru că nu a cunoscut moartea obișnuită, Ilie este așteptat, în credința creștină, să se întoarcă înaintea Judecății de Apoi.
Ce a rămas din viața proorocului Ilie în credința românilor
În tradiția românească, Sfântul Ilie este cel care umblă pe cer cu carul de foc și aduce ploaia, tunetul și fulgerul. E socotit ocrotitorul recoltelor și al celor care lucrează pământul.
De ziua lui, pe 20 iulie, la sat nu se lucra la câmp, de teama trăsnetului și a grindinei. Bătrânii spuneau că Ilie aduce frigul în coarne, adică de acum vremea începe încet, încet să se răcească. Tot de această zi se leagă culesul primelor mere coapte.
Aici se vede limpede cum românii au împletit povestea din Biblie cu datinile de la sat. Faptele proorocului țin de Sfânta Scriptură, iar stăpânul tunetelor și al ploii este chipul pe care i l-a dat închipuirea populară.
Ce să reții despre Sfântul Ilie
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de păstrat despre acest sfânt iubit al verii:
- Prooroc din Vechiul Testament, a trăit cu circa 900 de ani înainte de Hristos
- Cunoscut pentru seceta de trei ani și jumătate, corbii care îl hrăneau și minunea făinii din Sarepta
- A fost ridicat la cer într-un car de foc, fără să cunoască moartea
- Este prăznuit pe 20 iulie și e socotit ocrotitorul recoltelor și al gospodarilor
Așadar, când te întrebi cine a fost, de fapt, Sfântul Ilie, profetul care nu a murit, ci a fost ridicat la cer, vezi un om cu o credință mai tare decât frica, ales să apere adevărul într-o vreme a idolilor.
Poate de aceea ziua lui a rămas vie în sufletul nostru. În el se întâlnesc puterea credinței din vechime și căldura tradiției de la sat, două lumi pe care satul românesc le-a păstrat laolaltă, an de an, pe 20 iulie.
