Ai privit vreodată o icoană veche și ai simțit că imaginea îți spune o poveste, dar nu ai știut să o citești? Cu Sfântul Ilie se întâmplă des. A ști cum recunoști icoana Sf. Ilie și ce înseamnă fiecare semn din ea schimbă felul în care te uiți la ea, dintr-un simplu tablou sfânt într-o întreagă viață de prooroc, prinsă în culoare și foc.
Fiecare detaliu de pe icoană are rădăcină într-un episod real din Scriptură. Hai să le luăm pe rând, ca să nu mai treci niciodată nepăsător pe lângă carul de flăcări sau pe lângă pasărea neagră din colț.
Cum recunoști dintr-o privire icoana Sfântului Ilie
Trei elemente împreună îți spun sigur că ai în față icoana acestui prooroc: barba lungă și ascuțită, cojocul aspru din piele și fie corbul cu pâine în cioc, fie carul de foc. Dacă le vezi laolaltă, nu te înșeli.
Ilie Tesviteanul este înfățișat aproape mereu ca un bătrân cu păr bogat și privire severă, înveșmântat în melota, cojocul lui de pustnic. Spre deosebire de sfinții zugrăviți în veșminte bisericești, el apare în natură, pe stânci golașe, fiindcă și-a trăit cea mai mare parte din viață în pustie, în post și rugăciune.
De aici și cele două tipuri de icoane pe care le întâlnești cel mai des. Una îl arată stând pe stâncă, hrănit de corb, o scenă de liniște. Cealaltă îl prinde în clipa înălțării, ridicat la cer în carul de văpaie.
Carul de foc și caii, semnul cel mai cunoscut
Carul de foc tras de cai roșii este cea mai puternică imagine din toată icoana. El amintește clipa în care Ilie nu a murit, ci a fost ridicat viu la cer într-un vârtej de vânt, așa cum istorisește Cartea a doua a Regilor (2 Regi 2:11).
Focul nu e doar foc. El arată puterea și prezența lui Dumnezeu, dar și râvna înflăcărată a proorocului pentru credință. Caii roșii sau înaripați vorbesc despre energia cerească și despre viteza cu care sufletul urcă spre înălțime.
De aici vine și credința românilor că ‘Ilie umblă cu carul pe cer’ când bubuie tunetul. Furtunile de vară, fulgerele și ploile au fost legate de ziua lui tocmai din pricina acestei scene.
Privește cu atenție unde e așezat carul. Pe unele icoane el stă jos, pe pământ, gata de plecare. Pe altele urcă deja spre cer, cu flăcările răsfirate în urmă.
Corbul care îl hrănește, semnul grijii lui Dumnezeu
Pasărea neagră din colțul icoanei nu e un detaliu decorativ. Corbul amintește vremea când Ilie s-a ascuns la pârâul Cherit, iar Dumnezeu i-a trimis în fiecare dimineață și seară pâine și carne printr-un corb (3 Regi 17:4-6).
Pâinea adusă în cioc este semnul purtării de grijă în vreme de secetă și lipsă. Când totul se usucă în jur, hrana vine de unde nu te aștepți.
Și de ce tocmai un corb, o pasăre socotită de obște necurată? Tocmai aici stă tâlcul. Dumnezeu poartă de grijă prin orice, chiar și prin ceea ce oamenii disprețuiesc.
Mantia lăsată lui Elisei și predarea harului
Cojocul are și el o poveste. Mantia din piele pe care Ilie o lasă să cadă peste ucenicul Elisei este semnul transmiterii harului de prooroc mai departe. Când o ridică, Elisei primește ‘îndoit’ duhul învățătorului său.
Pe unele icoane vezi chiar momentul în care mantia coboară din car, către ucenicul rămas pe malul Iordanului. Lângă sfânt mai apar uneori un toiag sau un sul, semne ale chemării lui.
Pustiul, culorile și ziua de 20 iulie
Stâncile golașe și peștera din fundal arată viața aspră de pustnic și locurile prin care a trecut, de la pârâul Cherit până la muntele Horeb. Acolo Dumnezeu i s-a arătat nu în furtună, ci în adiere de vânt lin (3 Regi 19:12), un semn că credința nu se vede doar în putere, ci și în liniște.
Roșul focului și al veșmintelor leagă totul de văpaie și de râvnă. Uneori, lângă prooroc, apare și un înger care îi atinge umărul sau îi aduce hrană.
Sfântul Ilie se prăznuiește pe 20 iulie, hotar al verii în calendarul ortodox. În satul românesc nu se lucra la câmp de teamă de trăsnete, iar mierea nouă și merele se duceau la biserică pentru binecuvântare. Acasă, icoana se așază de obicei pe peretele de răsărit, cu o candelă aprinsă alături.
Reține semnele esențiale ale icoanei
Iată, pe scurt, semnele după care recunoști icoana Sf. Ilie și ce vrea fiecare să spună:
- Carul de foc cu cai roșii: înălțarea la cer și stăpânirea asupra furtunii
- Corbul cu pâine: grija lui Dumnezeu în vreme de lipsă
- Cojocul lăsat lui Elisei: predarea harului mai departe
- Pustiul și stâncile: viața aspră de prooroc
- Ziua de prăznuire: 20 iulie, cu candelă și rugăciune pentru ploaie
Odată ce înțelegi cum recunoști icoana Sf. Ilie și ce înseamnă fiecare semn din ea, nu mai vezi un simplu chip pe lemn, ci o viață întreagă de credință, de la corbul de la Cherit până la carul de flăcări.
Data viitoare când treci pe lângă o astfel de icoană, oprește-te o clipă. Citește focul, pasărea și cojocul ca pe o poveste cu tâlc, și roagă-te proorocului care, până astăzi, vine pe cer cu carul lui de vară.
