Era ziua în care munții întregi parcă prindeau glas. Pe 20 iulie, despre Sf. Ilie, ocrotitorul ciobanilor, târgurile de munte și nedeile păstorilor adunau lumea de pe zeci de plaiuri, cu miros de brânză proaspătă și fum de cetină plutind peste culmi. Ciobanii își lăsau o zi turmele în paza câinilor și urcau la petrecere, în straie curate.
Pentru un om al muntelui, asta nu era o sărbătoare oarecare. Era ziua sfântului care ținea în mână tunetul, ploaia și soarta oilor de peste vară.
Sf. Ilie, sfântul care veghea asupra ciobanilor și a turmelor
Niciun alt sfânt nu sta atât de aproape de viața de la stână ca el. Sf. Ilie este ocrotitorul ciobanilor și al oilor, prăznuit pe 20 iulie, când tună și fulgeră peste creste. În tradiția pastorală el aducea ploile de vară și apăra stânele de trăsnet, de lup și de boală.
Bătrânii și-l închipuiau pe Sfântul Ilie umblând cu un car de foc pe cer, iar fulgerele erau roțile lui. De aceea ciobanul, om lăsat singur sub furtuni, îl simțea stăpân al vremii de care depindea totul.
Legătura dintre zi și stână venea din calendar. Oile fuseseră urcate la munte încă de la Sângiorz, pe 23 aprilie, iar 20 iulie cădea taman la mijlocul văratului.
De ce Sf. Ilie era marea sărbătoare a ciobanilor
Pică fix când laptele e mai mult și brânza, în toi. Sf. Ilie venea la mijlocul verii pastorale, după săptămâni de muls și de cașuri puse la scurs, fiind una dintre puținele pauze adevărate din tot sezonul de la munte.
În această zi nu se lucra. Se credea că, dacă pui mâna pe coasă sau pe putină, mânii sfântul și îți trimite trăsnetul în stână.
Tot acum se binecuvântau turmele pentru sănătate și spor. Iar frica de vremea „lui Sântilie” era reală, fiindcă furtunile de pe culmi puneau în primejdie și oamenii, și oile.
Nedeia de munte, sărbătoarea de pe culmi a păstorilor
Imaginează-ți o horă întreagă jucată pe creasta golașă, cu fluierul răsunând până în vale. Nedeia de munte era o petrecere mare ținută chiar pe culme, de obicei la o răscruce de plaiuri, unde se strângea lumea de pe mai multe sate și stâne deodată.
Locul se alegea la hotarul dintre regiuni, ca să le fie tuturor la îndemână. Cea mai vestită rămâne nedeia de pe Muntele Găina, în județul Alba, ținută la peste 1.460 de metri, cunoscută și ca „Târgul de Fete”.
Pe iarbă se întindeau bucatele aduse de gospodine, alături de cașul și urda proaspete de la oi. Se juca, se cânta din fluierul ciobănesc, se mânca de la ceaun.
O nedeie de munte avea însă și un rost mai ascuns. Aici flăcăii își găseau pereche, iar familiile din văi depărtate se încuscreau și legau prietenii de-o viață.
Târgul pastoral, unde munca de la stână prindea preț
Aici banii și brânza își schimbau stăpânul. Târgul pastoral era piața de munte ținută în aceeași zi cu nedeia, ca toți să fie strânși la un loc, unde ciobanii vindeau rodul muncii lor și cumpărau cele de iarnă.
Se dădeau pe bani sau pe schimb caș, urdă, brânză de burduf, lână, piei și miei. Înapoi luau sare, unelte, lăicere și obiecte de port.
Brânza de burduf în coajă de brad, specialitatea Mărginimii Sibiului, și cașul afumat erau cele mai căutate. Învoielile se băteau pe loc, din palmă, iar cuvântul dat ținea loc de hârtie.
Datini și obiceiuri legate de oi și de stână
Stâna se afuma cu plante de leac chiar înainte de răsărit. De Sf. Ilie ciobanii treceau oile prin fum de cetină și busuioc, le stropeau cu apă sfințită și nu munceau, ca turma să fie ferită de boli și de trăsnet tot restul verii.
Era și ziua mărului lui Sântilie. Din mere și pere timpurii nu se gusta înainte de această zi, fructul fiind dus mai întâi la biserică, spre sfințire.
Tot acum ciobanii citeau vremea ce avea să vină. Se zicea că după Sf. Ilie nu mai e bine să dormi afară neadăpostit, semn că încep ploile reci și se apropie coborârea de la munte.
Ce să reții despre Sf. Ilie și lumea ciobănească
Dacă vrei să ții minte miezul lucrurilor, iată-l strâns în câteva rânduri.
- Data: 20 iulie, ziua ocrotitorului ciobanilor și al turmelor.
- Nedeia de munte: petrecere pe culme, cu joc, fluier și mâncare la ceaun.
- Târgul pastoral: vânzare de brânză, lână și miei, în aceeași zi.
- La stână: afumat cu plante, apă sfințită, zi de odihnă pentru turmă.
- Mărul lui Sântilie: nu se gustă din mere înainte de sărbătoare.
Toată această lume nu s-a stins de tot. Multe nedei trăiesc azi ca festivaluri locale, de la Târgul de Fete de pe Muntele Găina până la serbările păstorești din Mărginimea Sibiului, iar cei care le-au cercetat, precum etnograful Tudor Pamfile, ne-au lăsat mărturie despre cât de adânc era înrădăcinat acest obicei.
Aici se vede cel mai bine cine a fost cu adevărat Sf. Ilie, ocrotitorul ciobanilor: târgurile de munte și nedeile păstorilor erau, deopotrivă, rugăciune, voie bună și negoț pe creasta lumii. Tu ai fost vreodată la o nedeie de munte de Sf. Ilie? Povestește-ne cum se ținea sărbătoarea în zona ta.





























