Vara pare în toi, dar natura a și început să întoarcă foaia. Vorba din bătrâni „De la Sf. Ilie, berzele se gândesc la ducă”: semnele toamnei care vine se citesc pe cer, în iarbă și în purtarea păsărilor cu mult înainte să simțim noi frigul. Bătrânii știau să le vadă, iar tu poți învăța să le vezi la fel.
E o înțelepciune simplă, strânsă în câteva vorbe scurte. Hai să le luăm pe rând, așa cum le citea gospodarul de la marginea satului.
De ce Sf. Ilie e socotit hotarul dintre vară și toamnă
Sf. Ilie, sărbătorit pe 20 iulie, e ziua de la care vara începe să dea înapoi. În calendarul popular românesc, de acum „se duce căldura mare” și se schimbă lumina, nopțile și mersul păsărilor.
Nu e o vorbă scoasă din burtă. La solstițiul din 21 iunie ziua are cam 15 ore și jumătate de lumină în sudul țării, iar până la Sf. Ilie se pierd deja vreo 30, 40 de minute. Ziua se scurtează pe nesimțite.
Socotit în popor stăpânul tunetelor și al ploilor de vară, Sf. Ilie aduce furtuni scurte și o răcoare care se strecoară seară. De aici și zicala: „până la Sf. Ilie te poți lăuda cu grâul, după aceea cu pâinea”.
Berzele care se gândesc la ducă, primul semn al toamnei
Berzele sunt cel mai limpede semn că toamnă se apropie. Din jurul Sf. Ilie încep să se adune, se rotesc pe cer și își pregătesc puii pentru drumul lung spre țările calde.
Le vezi strânse în cârduri pe stâlpi și pe câmpul cosit. Berzele albe pleacă din România mai ales în a doua jumătate a lui august, cele mai multe până la început de septembrie, și fac vreo 8.000, 10.000 de kilometri până în Africa.
Bătrânii spuneau că ziua în care pleacă berzele din sat vestește schimbarea vremii. Și aveau dreptate, fiindcă instinctul de plecare e pornit de scurtarea zilei, nu de frig. Pasărea simte toamnă înainte ca omul s-o simtă. Odată cu berzele se neliniștesc și rândunelele, și lăstunii.
Nopțile mai răcoroase și roua grea de dimineață
Un semn al toamnei pe care nu dai greș este răcoarea de noapte. Chiar dacă ziua arde, după Sf. Ilie diferența între căldura amiezii și răceala serii poate ajunge la 12, 15 grade la deal și la munte.
Gospodarii citeau toamnă tocmai în acest contrast. Seară cobora răcoarea, iar dimineața roua sta grea pe iarbă și pe pânzele de păianjen. Cu cât roua e mai bogată, cu atât noaptea a fost mai rece.
Lumina care scade și zilele care se scurtează
După Sf. Ilie, lumina începe să scadă văzând cu ochii. Soarele răsare tot mai spre sud, urcă mai puțin pe cer, iar razele capătă o tentă aurie și piezișă, mai ales spre seară.
Apusurile vin mai devreme cu fiecare zi. Bătrânii spuneau scurt că soarele „a apucat spre toamnă”, și asta se vede cel mai bine seară, când serile par să se grăbească.
Semnele toamnei citite în plante, animale și gospodărie
Toamnă se vestește și jos, în grădină și în bătătură. Spicele și merele timpurii se coc, primele frunze de tei și de plop se îngălbenesc la margini, iar greierii cântă mai tare seară.
Albinele și furnicile se agită la strânsul proviziilor, semn sigur că vremea se schimbă. Gospodarii intră în ritmul recoltei, cosesc otava, pun la uscat fânul al doilea și încep murăturile de vară.
Ce semne ale toamnei să urmărești de la Sf. Ilie
Dacă vrei să le ții minte, uite cele mai sigure semne ale toamnei strânse pe scurt:
- Berzele se adună în cârduri și pleacă spre sfârșitul lui august
- Nopțile se răcesc, iar roua de dimineață e tot mai grea
- Lumina scade și ziua se scurtează cu câteva minute pe zi
- Frunzele se îngălbenesc la margini, iar albinele strâng de zor
Așa citeau bătrânii trecerea anotimpurilor, fără calendar și fără termometru, doar cu ochii ațintiți la cer și la câmp. Vorba „De la Sf. Ilie, berzele se gândesc la ducă”: semnele toamnei care vine ne aduce aminte că natura ne dă din timp toate semnele, dacă avem răbdarea să le privim.
Tu ai băgat de seamă berzele rotindu-se pe cer în satul sau curtea ta? Spune-ne dacă ai prins și anul ăsta clipa în care vara începe, încet, să se mute spre toamnă.
