Vine iunie și socul își deschide umbelele albe pe la marginea pădurii, lângă garduri, pe izlazuri. Două săptămâni, poate trei, atât ține tot spectacolul. Dacă vrei să prinzi parfumul lor în ceva care ține luni întregi, lichiorul de flori de soc, parfumul auriu prins în alcool, este exact rețeta care merită făcută acum.
Nu o confunda cu socata. Socata fermentează și iese o băutură răcoritoare, ușoară, de băut cu paharul. Aici vorbim despre altceva, un lichior tare, auriu, de savurat în păhărele mici după masă. Alcoolul nu lasă florile să fermenteze, ci le conservă aroma intactă.
De ce merită să faci lichior de flori de soc tocmai acum
Socul înflorește o singură dată pe an, iar fereastra e scurtă. Florile proaspete, culese în plină înflorire, dau cea mai intensă aromă, motiv pentru care iunie este luna în care se pregătește această băutură florală.
Spre deosebire de socată, lichiorul de flori de soc rezistă luni bune fără să se strice. Îl pui la sticlă în iunie și îl scoți la masa de Crăciun ca digestiv elegant, parfumat, după o friptură grea. E genul de băutură de casă pe care o ții pentru musafiri și de care toți întreabă rețeta.
Cum culegi corect florile de soc
Florile se culeg dimineața, pe vreme uscată și însorită, când umbelele sunt complet deschise și polenul galben se vede bine. Atunci parfumul e cel mai puternic și se transferă cel mai ușor în alcool.
Alege flori de soc din locuri curate, la cel puțin 50 de metri de drumuri și departe de culturi stropite. Nu le spăla, fiindcă apa duce polenul aromat, tocmai partea care dă gustul. Scutură-le ușor ca să iasă insectele și taie umbelele cu o foarfecă, lăsând cât mai puțină codiță verde, care amărăște.
Ai grijă să culegi socul negru, Sambucus nigra, cel cu tulpini lemnoase și flori albe parfumate. Nu îl confunda cu socul de câmp, ierbos, care miroase neplăcut. Ghidurile de plante medicinale insistă pe această deosebire, fiindcă cele două seamănă doar la prima vedere.
Ingrediente
- 25-30 de umbele de flori de soc proaspete
- 1 litru de alcool alimentar de 40-50 de grade sau votcă bună
- 2 lămâi (coaja rasă și sucul)
- 500 g zahăr pentru sirop
- 500 ml apă pentru sirop
Mod de preparare
Rețeta se face în două etape, întâi macerarea florilor, apoi îndulcirea cu sirop răcit. Singurul ingredient greu de respectat este răbdarea.
- Pune florile și coaja rasă de la cele 2 lămâi într-un borcan curat de sticlă. Toarnă litrul de alcool peste ele, cât să le acopere complet, și închide ermetic.
- Lasă la macerat 2-3 săptămâni, la loc întunecos și răcoros. Scutură borcanul o dată la 2-3 zile, ca aroma să iasă uniform.
- Fierbe cele 500 g de zahăr cu 500 ml de apă până se topește complet, apoi lasă siropul să se răcească de tot. Adaugă sucul celor 2 lămâi abia după ce s-a răcit.
- Strecoară alcoolul macerat printr-un tifon, apoi amestecă-l cu siropul rece.
- Pentru un lichior limpede, filtrează-l încă o dată printr-un filtru de cafea, care reține și ultimele urme de polen.
Toarnă în sticle curate și lasă-le ‘să se așeze’ cel puțin o lună la întuneric. Gustul se rotunjește vizibil în primele săptămâni.
Cum se servește acest digestiv floral
Lichiorul de soc se servește rece, în păhărele mici, ca digestiv după o masă copioasă sau lângă un desert ușor. Fiind o băutură tare, se bea cu măsură, pentru aromă, nu pentru cantitate.
Merge minunat turnat peste o cupă de înghețată de vanilie sau adăugat într-un spritz de vară. Consumă-l cu moderație, așa cum se recomandă pentru orice băutură alcoolică.
Reține esențialul despre lichiorul de soc
Pe scurt, iată reperele care fac diferența la un lichior reușit:
- 25-30 umbele la 1 litru de alcool de 40-50 de grade
- Macerare 2-3 săptămâni la întuneric, agitat la 2-3 zile
- Sirop din 500 g zahăr și 500 ml apă, răcit complet
- Filtrare dublă, apoi odihnă minimum o lună
- Se servește rece, în cantități mici
Socul îți dă o singură șansă pe an, iar iunie e momentul. Câteva umbele culese dimineața și puțină răbdare îți aduc la sticlă parfumul auriu al verii, gata să fie deschis tocmai când afară e frig.
Așa devine lichiorul de flori de soc, parfumul auriu prins în alcool, mai mult decât o rețetă. E o felie de vară pe care o pui deoparte și o savurezi, încet, când ai cel mai mult nevoie de ea.
