Există o vorbă pe care bunicii o spuneau în fiecare iulie, cu o siguranță care nu lăsa loc de discuție. „După Sf. Ilie nu te mai scălda în râu!” De ce spuneau bătrânii asta, dacă afară încă era arșiță și apa părea la fel de primitoare ca în iunie?
Răspunsul nu e nici pe departe o superstiție goală. În spatele acestei credințe vechi se ascunde o observație fină despre cum se schimbă vremea spre sfârșitul verii. Hai să o lămurim cu calm, fără să luăm în derâdere ce ne-au lăsat bătrânii.
Ce înseamnă, de fapt, vorba cu scăldatul după Sf. Ilie
Sfântul Ilie se prăznuiește pe 20 iulie, una dintre cele mai însemnate sărbători de vară la români. Credința spune că de la această zi încolo apele „se răcesc” și nu mai e bine să intri în ele.
În satul tradițional, avertismentul suna aproape ca o poruncă. Copiii care alergau spre râu erau opriți cu vorba că „a trecut Ilie, gata cu scăldatul”. Nimeni nu cerea explicații, fiindcă toți o auziseră din moși-strămoși.
Ideea că sfântul „închide” apele venea din rolul lui aparte în calendarul popular. El marca un hotar, un punct după care vara începea, încet, să dea înapoi.
De ce ar „spurca” sau „răci” sfântul apele
În folclor, Sfântul Ilie e stăpânul tunetelor, al fulgerelor și al ploilor de vară. Ziua lui aduce des furtuni puternice, iar de aici s-a născut credința că el „spurcă” sau „răcește” apele.
O variantă spune că, trecând cu carul de foc pe cer, sfântul scapă ceva în râuri. Alta, mai colorată, povestește că un cerb urinează în apă după Ilie, o imagine simbolică pentru apa care nu mai e curată.
Cel care nu asculta, ziceau bătrânii, se alegea cu boală, cu frisoane sau cu o sperietură în apă. Așa se amesteca, firesc, credința religioasă cu observația despre natură. Culegerile de folclor ale lui Tudor Pamfile și ale lui Simion Florea Marian adună multe astfel de mărturii despre sărbătoarea de pe 20 iulie.
De ce chiar se răcesc apele după 20 iulie
Dincolo de legendă, vorba are un sâmbure cât se poate de real. De la 20 iulie până la finalul lui august se pierd aproape 60 de minute de lumină, iar nopțile se răcoresc vizibil.
Apa râurilor și a lacurilor nu se mai încălzește la fel ca în toiul verii. Când corpul tău e fierbinte de la soare și intri brusc în apă rece, diferența de temperatură crește riscul de șoc termic și de crampe musculare.
Pericolul apare mai ales când diferența depășește 5 grade. Bătrânii nu aveau termometre, dar simțeau pe pielea lor că apa „înțeapă” altfel după Ilie. Salvamontul și ISU avertizează an de an că iulie și august adună cele mai multe înecuri, multe în ape neamenajate.
Câteva reguli simple țin pericolul departe:
- Intră treptat în apă, mai întâi cu picioarele, apoi stropește-ți pieptul și ceafa vreun minut.
- Nu te scălda imediat după masă sau după ore lungi la soare.
- Ferește copiii de râurile de munte din august, unde apa coboară des sub 18 grade.
Aceeași vorbă, alte sărbători
Credința despre răcirea apelor nu e legată doar de Sf. Ilie. În unele zone, hotarul scăldatului e pus la Probejenie, pe 6 august, iar în altele la Sfânta Maria Mare, pe 15 august.
În sudul țării, unde verile sunt lungi și fierbinți, limita se mută adesea spre mijlocul lui august. La munte și în nord se respectă data de 20 iulie. Tocmai această variație arată că vorba e practică, nu rigidă, fiindcă hotarul adevărat e clipa când aerul și apa se răcoresc în zona ta.
Ce să reții din vorba bătrânilor
Pe scurt, înțelepciunea din spatele acestei credințe se strânge în câteva idei:
- Sf. Ilie, pe 20 iulie, e hotarul tradițional după care apele încep să se răcească.
- Explicația din folclor: sfântul furtunilor „spurcă” apele, semn că s-a încheiat vremea de scăldat.
- Miezul practic: nopți mai reci, apă mai rece, risc de șoc termic peste o diferență de 5 grade.
- Aceeași vorbă apare și la Probejenie sau la Sfânta Maria Mare, în funcție de regiune.
Așadar, „După Sf. Ilie nu te mai scălda în râu!” De ce spuneau bătrânii asta acum înțelegem mai bine: nu din frică oarbă, ci dintr-o citire atentă a naturii. Ei traduceau în cuvinte de credință ceea ce noi măsurăm azi cu termometrul.
Data viitoare când auzi vorba asta de la cineva mai în vârstă, ascultă-o cu respect. În spatele ei stau generații care au învățat, pe pielea lor, când e bine să te bucuri de apă și când e mai cuminte să te tragi pe mal.
