În bătrâni, ziua de 20 iulie nu trecea fără un gest anume. Pomana merelor și a fagurelui de Sf. Ilie, darul pe care îl făceau toți, era prima oară când gospodarii gustau roadele noi ale verii. Mai întâi se dădea de sufletul celor duși, abia apoi se punea în gură.
Era un obicei simplu, dar plin de credință. O farfurie cu mere și o bucată de fagure ajungeau la copii, la vecini și la cei nevoiași, ca darul să se împrăștie în cât mai multe case.
Ce este pomana de Sf. Ilie și de ce se făcea pe 20 iulie
Sfântul Ilie Tesviteanul se prăznuiește pe 20 iulie, una dintre cele mai însemnate sărbători de vară de la sat. În popor, sfântul e socotit ocrotitor al recoltei și al ploii, motiv pentru care în această zi nu se lucra la câmp, de teama trăsnetului.
Tot acum se gusta întâi din roadele noi. Motivul e calendaristic și foarte practic. Merele de vară, zise pe alocuri și mere de Sf. Ilie, se coc fix în jurul acestei date, iar la stupină recoltarea mierii de salcâm și de tei tocmai se încheie spre mijlocul lui iulie.
Până atunci exista o regulă nescrisă, respectată cu strictețe. Nu se mâncau mere noi, mai cu seamă de către femeile care își pierduseră un copil. Se credea că pe lumea cealaltă copiii primesc merele doar dacă părinții s-au abținut până la dezlegarea de pe 20 iulie.
Ce se împărțea de pomană, mere și miere pentru sufletul celor duși
Darul de Sf. Ilie era alcătuit din primele mere coapte și primul fagure scos din stup. Erau cele dintâi roade ale verii, semn al dulceții și al belșugului care abia începea să intre în gospodărie.
Mărul și fagurele nu erau alese întâmplător. Amândouă vorbesc despre dulceața pământului și despre munca de peste an, una a livezii, cealaltă a albinelor. Gospodina alegea merele cele mai frumoase, coapte, fără viermi și bine spălate, pentru că darul de pomană trebuia să fie curat.
Pe lângă mere și miere, după zonă se mai adăugau și alte lucruri. Iată ce se mai punea, de regulă, alături:
- un colac mic sau câțiva colaci rumeni
- colivă și un pahar cu apă rece
- o lumânare aprinsă și un fir de busuioc
- struguri sau prune timpurii, acolo unde se coceau
Fagurele se tăia în bucăți mici, ca să ajungă la cât mai mulți. Pe o farfurie curată se așezau unul, două mere și o linguriță de miere, gata de împărțit.
Cui se dădeau merele și mierea de pomană
În primul rând copiilor li se cuveneau primele mere ale anului. Ei le primeau cu cea mai mare bucurie, iar gospodinele țineau anume la asta, fiindcă se credea că prin mâna copilului darul ajunge mai ușor la sufletele celor mici, plecate dintre noi.
Apoi veneau vecinii, trecătorii, bătrânii și cei săraci. Cel care primea răspundea cu „Bogdaproste” și „Dumnezeu să-i ierte”, pomenind morții din familie. Darul se dădea fără a se aștepta ceva în schimb, tocmai aceasta fiind frumusețea lui.
Cum se sfințeau roadele la biserică înainte de pomană
Înainte de a fi împărțite, roadele se binecuvântau. În dimineața zilei de 20 iulie, merele și fagurii se duceau la biserică și se sfințeau în cadrul Sfintei Liturghii, de obicei la pomenirea morților sau prin stropire cu agheasmă.
Gospodina aranja roadele într-un coș sau pe o farfurie, alături de o lumânare, și le aducea spre binecuvântare. Abia după sfințire se gusta întâi din rodul nou, iar restul se împărțea la ieșirea din biserică, vecinilor și copiilor.
Dacă nu era o biserică aproape, femeile stropeau merele și mierea cu agheasmă păstrată de la Bobotează. Așa, după rânduiala ortodoxă a binecuvântării primelor roade, darul putea pleca mai departe.
De ce merită să păstrăm acest obicei de Sf. Ilie și azi
Pomana de Sf. Ilie leagă două lucruri frumoase, recunoștința pentru roadele pământului și grija pentru cei dragi care nu mai sunt. E un gest mărunt, dar cu multă căldură în el.
Poți reface obiceiul chiar și la bloc. Cumperi câteva mere de vară și puțină miere de la un apicultor local, le stropești cu agheasmă și le împarți vecinilor și copiilor de pe scară.
Cel mai bine e să îi iei alături pe cei mici. Lasă-i pe copii și pe nepoți să ducă farfuria din ușă în ușă, ca tradiția să meargă mai departe, din mână în mână.
Ce să reții despre pomana de Sf. Ilie
Dacă vrei să ții obiceiul așa cum se cuvine, iată esențialul:
- Data: 20 iulie, ziua Sfântului Ilie, când se gustă primele roade noi
- Ce se împărțea: primele mere și primul fagure de miere din an
- Cui: copiilor, vecinilor, trecătorilor și celor nevoiași, de sufletul morților
- Pasul esențial: sfințirea roadelor la biserică sau stropirea cu agheasmă înainte de pomană
- Greșeala de evitat: a gusta mere noi înainte de binecuvântare
Pomana merelor și a fagurelui de Sf. Ilie, darul pe care îl făceau toți, rămâne un obicei cald, ușor de păstrat și plin de înțeles. Cu o farfurie de mere și o bucată de fagure, ții vie o tradiție din bătrâni și pomenești, în același timp, pe cei pe care îi porți în suflet.
Tu cum faci pomana de Sf. Ilie la voi în sat sau în familie? Povestește-ne în comentarii, ca să nu se piardă obiceiul.
