Dupa ce vine pe lume, copilul devine usor-usor un individ cu propriile nevoi si particularitati. O plimbare in doi (mama si copilul) nu face bine doar sanatatii organismului, ci aduce si relaxare; cand este foarte mic, puiul adoarme imediat ce da cu ,,nasucul de vant’’, adica indata ce iese din casa, ceea ce este foarte bine pentru ca se obisnuieste sa aiba un somn linistit.
Bineinteles ca plimbarea depinde in primul rand de conditiile meteo si asta pentru ca nu este indicat sa aiba loc pe ploaie, ceata, vant, ger sau canicula; vremea trebuie sa fie doar insorita pentru ca razele soarelui au rolul de a fixa vitamina D in organism.
Pentru a pastra un contact permanent cu copilul in timpul plimbarii, in primele 3-4 luni de viata, se poate opta pentru folosirea unui port-bebe, adaptat varstei acestuia; se recomanda, insa, folosirea cu prudenta a marsupiului pentru ca oasele bebelusului sunt fragile, iar pozitia coloanei vertebrale este foarte importanta. Bebe trebuie sa se simta ca si cum mama l-ar tine in brate. In port-bebe, puiul are libertate de miscare la manute si picioruse, fara ca sa oboseasca.
Multi parinti renunta din start la ideea de a folosi acest accesoriu pentru simplul motiv ca au senzatia de discomfort pentru propriul spate atunci cand il utilizeaza. Nu trebuie judecat totul dupa prima incercare pentru ca odata gasita o pozitie corecta atat pentru bebe, cat si pentru purtatorul lui, marsupiul devine un obiect foarte usor de utilizat. Pe de alta parte, daca marimea port-bebe-ului nu este adaptata dimensiunilor copilului, atunci este de la sine inteles ca nici plimbarea nu va avea efectul de relaxare ba, dimpotriva.
Plimbarile au scopul de a bucura puiutul de razele soarelui, de a-i supune organismul la diferiti stimuli externi, de a-i face cunostinta cu lumea in care va face primii pasi. Asa ca, nu conteaza daca este purtat in marsupiu sau in carucior, in brate sau alte accesorii, atata timp cat este scos la aer. Alegerea apartine doar parintilor care trebuie sa retina ca orice raza de soare aduce un plus de sanatate.
Tipetele – rasfat sau nu?
Ni se intampla tuturor ca atunci cand suntem prin magazine sau pe strada sa vedem parinti sau bunici incercand din rasputeri sa-si potoleasca odrasla care se tavaleste ca sa completeze ,,peisajul’’ auditiv – tipetele. Tentatia privitorilor este aceea de a spune ,,Vai, ce copil rasfatat!’’.
Dar, aceia care sunt si parinti privesc din alt unghi problema si stiu ca acea criza nu este neaparat datorata rasfatului, ci poate avea alte cauze: un personaj negativ dintr-un film (pe care oricum nu trebuia sa-l vada), o poveste auzita, faptul ca este respins de alti copii sau orice alta teama. Important de stiut in astfel de momente: adultul este pionul principal in linistirea copilului.
Mai exact, nu este cazul ca si adultul sa inceapa un noian de strigate pentru ca efectul nu va fi de linistire a copilului ci, dimpotriva. Cateva metode eficiente care se aplica atunci cand are loc o criza emotionala ar fi:
- copilul se ia in brate si tine la piept intrucat o imbratisare calda poate sa-l ajute sa se linisteasca mai repede;
- o discutie calma poate avea loc intre copil si adult numai dupa ce criza emotionala a trecut; in timpul discutiei, este de preferat sa se insiste asupra greselilor facute (prin exemplificare) dar, neaparat, copilul trebuie si incurajat sa vorbeasca despre ce s-a intamplat si sa i se inteleaga frustrarea de la momentul respectiv;
- atunci cand sunt mici, copiilor nu le plac surprizele de genul intreruperii jocului pentru somn sau pentru a servi masa; asa ca este de dorit evitarea acestor situatii pentru a nu crea un motiv de agitatie, prin prevenirea asupra activitatii ce urmeaza a se face;
- nimanui nu-i place sa auda un „nu” vehement (cu atat mai mult unui copilas) inainte de a asculta si alte optiuni, asa ca alternativa unei explicatii pentru o actiune viitoare salveaza multe crize de plans; este o metoda sanatoasa nu doar in cazul copiilor care au dese crize emotionale pentru ca, pana la urma, este o chestie pragmatica sa spui ,,Facem x lucru, daca si tu …’’ – arta negocierii se invata din copilarie, nu?
- posibilele probleme de comunicare de la nivelul parintilor pot afecta si starea emotionala a copilului, asa ca, inainte de a da un verdict asupra tancului agitat, trebuie cunoscut mediul in care isi petrece ziua;
- la un medic de specialitate se ajunge in cazul in care crizele de plans se manifesta zilnic si tind si catre agresivitate, nu de alta, dar sa nu fie vorba despre o situatie de natura psihologica sau somatica.
