Mai țineți minte cum stătea bunicul în prag, dimineața de 20 iulie, și se uita lung la cer? Nu era o simplă obișnuință. Cum citeau bătrânii vremea de Sf. Ilie, semnele care prevesteau toamnă, era o știință adunată peste generații, scrisă nu în cărți, ci în memoria satului.
În gospodăria de altădată, ziua aceasta cântărea greu. Sfântul Ilie era socotit stăpânul ploilor, al tunetelor și al fulgerelor, iar ce arăta cerul în ziua lui era luat ca prevestire pentru toată toamnă și pentru cât de bogată avea să fie recolta.
De ce se citea vremea tocmai în ziua de Sf. Ilie
Sfântul Ilie pică pe 20 iulie, fix la cumpăna dintre miezul verii și pragul toamnei agricole. Atunci se încheia adesea seceratul grâului și se făcea, în minte, bilanțul anului.
De aceea bătrânii prindeau în ziua asta toate semnele. În închipuirea lor, sfântul gonea pe cer cu un car de foc tras de cai înaripați, iar huruitul roților era tunetul, scânteile copitelor, fulgerele.
Această meteorologie din bătrâni nu s-a născut din nimic. Era observație, an după an, a oamenilor care depindeau direct de vreme. Culegerile de folclor ale lui Tudor Pamfile și Simion Florea Marian au strâns multe dintre aceste credințe legate de calendarul popular. Important e să le luăm ca tradiție, nu ca prognoză sigură.
Ce credeau bătrânii dacă ploua de Sf. Ilie
Ploaia era cel mai puternic semn. „Dacă plouă de Sf. Ilie, plouă 20 de zile”, ziceau bătrânii, iar în alte sate numărul urca până la 40. Vestea o toamnă lungă și umedă.
O astfel de toamnă avea două fețe. Era bună pentru semănăturile de toamnă, dar grea pentru strânsul roadelor, fiindcă fânul și grânele rămase pe câmp putrezeau în ploaie. Gospodarii știau că o recoltă udată se vinde mai prost și se păstrează greu.
Tot de acum se spunea că apa din râuri și bălți se „răcește” și nu se mai scaldă nimeni după Sf. Ilie.
Tunetul și fulgerul, semnul cel mai temut
Furtuna din ziua de Sf. Ilie era privită cu sfială. Vestea o toamnă schimbătoare, cu vânt și răcoreală timpurie, semn că trebuie grăbit cu adunatul roadelor.
De Sf. Ilie nu se lucra la câmp, de teama trăsnetului, fiindcă sfântul era legat de focul din cer. Era și o înțelepciune practică în asta, oamenii se odihneau în arșița verii, iar riscul de incendiu la arii și clăi scădea.
Mai era o zicală hâtră: „de Sf. Ilie tună-n alune”. Tunetul din ziua aceea prevestea că alunele și nucile vor fi seci sau viermănoase în acel an.
Ce însemna un cer senin și cald
Seninul și căldura erau o bucurie. Vesteau o toamnă lungă, blândă și uscată, prielnică pentru cules și pentru uscatul fructelor și al fânului.
Roua bogată de dimineață întărea semnul bun, iar un vânt ușor dinspre miază-zi era citit tot ca timp frumos. Cu o astfel de prevestire, gospodarii se apucau liniștiți de muncile târzii de câmp.
Alte prevestiri populare citite în jurul zilei de 20 iulie
Bătrânii nu se uitau doar la cer. Urmăreau și purtarea animalelor, fiindcă acestea simt schimbarea vremii înaintea noastră.
- Rândunelele zburând jos vesteau ploaia apropiată.
- Furnicile care își astupau mușuroiul anunțau vreme schimbătoare.
- Apusul roșu-aprins și norii adunați spre seară prevesteau furtună.
- Floarea-soarelui și frunzele întoarse cu dosul în sus arătau că vine ploaia.
O fierbințeală neobișnuită cu câteva zile înainte de sărbătoare era și ea citită ca semn de furtună la Sf. Ilie.
Reține semnele de vreme de Sf. Ilie
Pe scurt, iată ce prindeau bătrânii când citeau vremea de Sf. Ilie și ce însemnau cele mai cunoscute semne.
- Pe 20 iulie se citea vremea pentru toată toamnă.
- Ploaie de Sf. Ilie, toamnă umedă și „20 de zile de ploaie”.
- Tunete și furtună, toamnă schimbătoare, cu răcoreală timpurie.
- Senin și căldură, toamnă lungă, blândă și bună de cules.
- Toate sunt prevestiri din bătrâni, de luat ca tradiție, nu ca prognoză.
La urma urmei, frumusețea acestor obiceiuri nu stă în cât de exacte erau, ci în legătura sinceră dintre om și pământul pe care trăia. Așa citeau bătrânii vremea de Sf. Ilie, cu ochii pe cer și cu inima la recoltă.
Voi mai țineți minte zicale de prin sat? La voi se adeverea vorba cu ploaia de Sf. Ilie și cele 20 de zile de după ea? Spuneți-ne în comentarii cum era la bunici.
