Bunicii mei nu glumeau cu zilele de la sfârșitul lui iulie. Imediat după Sfântul Ilie, urmau alte câteva zile în care nimeni nu îndrăznea să aprindă focul sau să coacă pâine. Despre Sf. Ilie Pălie și Foca, cele trei zile de foc de care se temeau bătrânii, se vorbea în șoaptă, ca despre o vreme primejdioasă, când o singură scânteie putea pârjoli tot satul.
Hai să vedem ce erau, de fapt, aceste zile și cât adevăr gospodăresc se ascundea în spatele fricii de altădată.
Cine sunt Ilie Pălie și Foca în calendarul popular
Ilie Pălie se ține pe 21 iulie, iar Sfântul Foca pe 23 iulie, chiar după Sfântul Ilie din 20 iulie. În unele sate se adăuga și 22 iulie, ziua Sfintei Maria Magdalena, numită popular „Pălia” sau „Pârlitoarea”.
Numele „Pălie” vine de la verbul a păli, care înseamnă a arde, a pârli, a lovi cu căldură. Așa se explica pârjolul care lovea holdele sub soarele de amiază.
În calendarul ortodox, pe 21 iulie sunt pomeniți Sfinții Cuvioși Simeon și Ioan. Ilie Pălie nu e un sfânt din calendarul bisericesc, ci o figură a folclorului nostru. Oamenii îl socoteau frate sau slujitor al lui Sfântul Ilie, stăpânul peste foc și fulgere, care îi „moștenea” puterea asupra flăcărilor.
De ce erau socotite zilele focului în plină vară
Zilele focului cădeau exact la mijlocul secerișului. Miriștea uscată, paiele și clăile luau foc de la cea mai mică scânteie, iar un incendiu putea cuprinde tot satul în câteva minute.
De aici venea teama. Bătrânii se fereau de orice flacără, de trăsnet și de seceta care ardea recolta pe câmp. Credeau că aceste sfinte zile îi pedepsesc pe cei care nu le cinstesc, trimițând pârjolul peste gospodăria lor.
Frica nu era doar mistică, ci avea o logică reală. Iulie și august rămân și azi lunile cu cele mai multe incendii de vegetație din România, cu mii de intervenții ale pompierilor la arderi de miriște și culturi. Sărbătoarea funcționa, în fond, ca o regulă nescrisă de prevenire a incendiilor într-o perioadă cu risc maxim.
Ce nu se făcea în zilele focului
În toate cele trei zile era oprit lucrul cu focul și cu paiele. Iată ce nu se făcea, după rânduiala bătrânilor:
- nu se aprindea focul în vatră peste zi și nu se cocea pâine;
- nu se treiera, nu se cărau snopi și nu se bătea grâul în arie;
- femeile nu spălau și nu întindeau rufe la uscat;
- nu se ardeau gunoaie sau miriști și nu se umbla cu opaițul prin șură.
Se credea că omul care muncește în zilele de foc își atrage incendiu asupra casei sau șurii cu fân. Munca la câmp în plin soare de amiază era, de asemenea, evitată.
Ce se făcea de fapt în loc de muncă
În locul muncii, oamenii mergeau la biserică și se rugau pentru ferirea de foc și de trăsnet. Mâncarea se gătea încă din ajun, ca să nu fie nevoie de foc în zilele oprite.
Gospodinele dădeau de pomană pâine, colaci și fructe timpurii, mere sau prune, pentru sufletele morților și pentru pază împotriva pârjolului. În multe sate se stropea pragul casei și acoperișul cu apă sfințită, ca o pavăză împotriva incendiului.
Ce spune calendarul bisericesc despre Sfântul Foca
Sfântul Foca, prăznuit pe 23 iulie, a fost episcop de Sinope, în Asia Mică, păstor și grădinar martirizat sub împăratul Traian. Nu are nicio legătură reală cu focul sau cu arșița în învățătura Bisericii.
Atunci de unde vine asocierea? Pur și simplu din asemănarea numelui „Foca” cu „foc”. De fapt, numele vine din grecescul phoke, care înseamnă focă. Folclorul s-a lipit de el doar din potriveala sunetelor.
E bine să deosebim mereu credința populară de cea bisericească. Sfântul Foca este real, pe când Ilie Pălie și Pălia rămân nume strict populare, fără temei în calendarul oficial.
Reține esențialul despre zilele de foc
Pe scurt, iată ce e bine să ții minte despre aceste zile:
- Ilie Pălie pe 21 iulie, Sfântul Foca pe 23 iulie, uneori și 22 iulie.
- Nu se aprindea foc, nu se cocea, nu se lucra cu paiele.
- Mâncarea se pregătea din ajun.
- Sărbătoarea era ținută de teama incendiilor și a secetei.
- Sfântul Foca din calendar nu are legătură cu focul.
Astăzi nu mai treierăm cu mâna și nu mai coacem pâine în cuptorul din curte, dar înțelepciunea din spatele acestor zile rămâne valabilă. Arderea miriștii e interzisă prin lege și provoacă cele mai multe incendii ale verii, iar lângă grătar o găleată cu apă nu strică niciodată.
Așa am ajuns să prețuiesc povestea despre Sf. Ilie Pălie și Foca, cele trei zile de foc de care se temeau bătrânii. Dincolo de superstiție, ele ne amintesc un lucru simplu, că la canicula lui iulie focul cere respect și grijă, exact cum știau și bunicii noștri.
