Pe 20 iulie, satele românești se opresc din muncă și se îmbracă în straie de sărbătoare. De ce e Sf. Ilie socotit una dintre cele mai mari sărbători de peste vară? Pentru că ține de cer, de ploaie și de pâinea de pe masă, lucrurile care au ținut gospodăria românească în viață secole la rând.
Nu e o sărbătoare oarecare. E o zi cu cruce roșie în calendar, semn că Biserica o așază printre cele mari. Hai să vedem de ce a rămas atât de dragă inimii românilor.
Ce sărbătorim de Sfântul Ilie pe 20 iulie
Sfântul Ilie se prăznuiește pe 20 iulie și este unul dintre puținii sfinți din Vechiul Testament cinstiți cu o sărbătoare mare. În calendarul ortodox al Bisericii Ortodoxe Române, ziua e însemnată cu cruce roșie, semn că are aceeași greutate ca marile praznice.
Profetul Ilie Tesviteanul a trăit, după relatarea biblică, prin secolul al IX-lea înainte de Hristos, în vremea regelui Ahab al Israelului. Povestea lui o găsim în Cărțile Regilor.
Ce l-a făcut de neuitat? Faptul că, potrivit Scripturii, nu a murit ca toți oamenii. A fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc. Tocmai acest episod l-a legat în mintea poporului de fulgere, tunete și de tot ce se petrece pe cer.
De ce e Sfântul Ilie atât de cinstit la români
Sfântul Ilie sărbătoare mare a fost și a rămas pentru că, în mintea țăranului, el ținea în mână ploaia, tunetele și recolta. Adică exact lucrurile de care depindea gospodăria în plin miez de vară.
Legătura vine direct din Biblie. Ilie a oprit ploaia trei ani și jumătate, ca pedeapsă pentru închinarea la idoli, apoi a adus-o înapoi prin rugăciune, pe muntele Carmel. De aici i s-a spus stăpânul ploii și al secetei.
Sărbătoarea pică fix în vremea secerișului și a treieratului. Gospodarul aștepta ploaia la timp, dar se temea și de grindină. Așa că pe Ilie îl rugau și pentru una, și să-i ferească de cealaltă.
Mai e ceva. Peste un vechi cult al unei zeități a tunetului s-a așezat chipul Sfântului Ilie. În popor se spune că trăsnetele din 20 iulie sunt sfântul care aleargă cu carul prin cer și urmărește diavolii.
Tradiții și obiceiuri de ziua Sfântului Ilie
De Sfântul Ilie, lumea merge la biserică și duce primele fructe coapte spre sfințire. În multe sate, abia acum se face prima gustare din merele noi, fiindcă înainte de această zi erau socotite, simbolic, necoapte.
Tot acum se lasă deoparte munca grea. Se evita lucrul la câmp și manipularea fierului, de teama trăsnetului, și nu se stătea sub copaci pe câmp deschis.
Atenție însă la o confuzie des întâlnită. Interdicția nu însemna că nu ai voie să faci absolut nimic. Treburile obișnuite ale casei mergeau înainte, oprite erau muncile grele de afară.
Ziua e și un mare praznic onomastic, ocrotind pe cei numiți Ilie, Ilinca, Ileana sau Iliana. Iar pentru că sfântul stăpânește cerul, tot pe 20 iulie se sărbătorește Ziua Aviației și a Forțelor Aeriene Române.
Sfântul Ilie în calendarul popular și ce urmează după 20 iulie
În calendarul popular, Sfântul Ilie marchează o cotitură a verii. După această zi, gospodarii știau că zilele încep să scadă, nopțile se răcoresc, iar căldura cea mare începe să dea înapoi.
Din bătrâni se spune că „după Ilie, vara se gândește la toamnă”. E semnul că se apropie vremea strânsului din urmă și a pregătirilor pentru cămară.
E și momentul potrivit pentru dulcețuri. Cad caisele, vin primele mere și zmeura, numai bune de pus la borcan pentru iarnă.
Reține esențialul despre sărbătoarea Sfântului Ilie
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de ținut minte despre această sărbătoare:
- Se prăznuiește pe 20 iulie, cu cruce roșie în calendarul ortodox
- E cinstit ca stăpân al ploii, al recoltei și al focului ceresc
- Zi de odihnă și de mers la biserică, nu de muncă grea la câmp
- Se duc primele fructe la sfințit, iar merele noi se gustă abia acum
- Marchează cotitura verii, după care vremea începe să se schimbe
Acum înțelegi mai bine de ce e Sf. Ilie socotit una dintre cele mai mari sărbători de peste vară. E ziua în care credința, vremea și roadele pământului se întâlnesc, fix când gospodarul are cea mai mare nevoie de ele.
Așadar, pe 20 iulie, oprește-te o clipă din alergătură. Du câteva mere la biserică, mulțumește pentru roade și bucură-te de o sărbătoare care leagă cerul de masa din casa ta.
