Puțini sfinți stârnesc atâta evlavie în satul românesc precum proorocul Ilie. Iar întrebarea de ce se spune că Sf. Ilie „va veni iarăși” înaintea sfârșitului lumii revine an de an, mai ales pe măsură ce se apropie ziua lui, pe 20 iulie. Răspunsul nu ține de spaimă, ci de o credință veche, izvorâtă direct din Scriptură.
Hai să o luăm pe rând, cu pace, așa cum se cuvine când vorbim despre cele sfinte.
Cine a fost proorocul Ilie și de ce nu a murit
Ilie nu a murit ca ceilalți oameni. A fost ridicat la cer într-un car de foc, cu cai de foc, într-un vârtej de vânt, sub privirile ucenicului său Elisei, așa cum se scrie în Cartea a IV-a a Regilor.
Ilie Tesviteanul a trăit prin secolul al IX-lea înainte de Hristos, în vremea regelui Ahab și a reginei Izabela. Numele lui ebraic, Eliyahu, înseamnă „Domnul este Dumnezeul meu”, iar toată viața lui a fost o luptă împotriva închinării la idoli, mai ales la zeul Baal.
Tocmai pentru că a fost luat la cer fără să cunoască moartea trupească, credința îl așază alături de Enoh, singurii doi oameni din Vechiul Testament despre care se spune același lucru. De aici pornește totul.
Ce spune credința creștină despre a doua venire a lui Ilie
Ideea revenirii lui Ilie nu e o legendă populară, ci se sprijină pe profeția lui Maleahi, unde Dumnezeu spune că îl va trimite pe Ilie „înainte de a veni ziua Domnului cea mare și înfricoșătoare”. Așadar proorocul Ilie și a doua venire sunt legate chiar de cuvântul Scripturii.
În Noul Testament, Mântuitorul leagă această profeție de Sfântul Ioan Botezătorul, despre care spune că a venit „în duhul și puterea lui Ilie”. Atenție însă la o confuzie des întâlnită, Ioan nu este Ilie reîncarnat. Ioan însuși a spus limpede „nu sunt” Ilie. E vorba de aceeași misiune, nu de aceeași persoană.
Părinți ai Bisericii, precum Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Ioan Damaschin, au învățat că Ilie se va arăta cu adevărat înainte de a doua venire a lui Hristos, ca un vestitor care cheamă oamenii la pocăință. Mulți îl leagă de unul dintre cei „doi martori” din Apocalipsă, deși Scriptura nu le dă acolo numele, iar asocierea rămâne o tâlcuire a Părinților.
Important este tonul. Credința creștină nu spune asta ca să sperie, ci ca un îndemn blând la întoarcere către bine.
Ce simbolizează proorocul Ilie pentru creștini
Din relatarea cu carul de foc s-a născut, în satul românesc, imaginea lui Ilie ca stăpân al tunetelor, fulgerelor și ploilor. De aici și obiceiul de a nu lucra la câmp pe 20 iulie, ca să nu atragi grindina sau trăsnetul.
Dincolo de aceste credințe vechi, mesajul adevărat e altul. Ilie rămâne model de rugăciune puternică, în Epistola lui Iacov se spune că rugăciunea lui a oprit și a adus ploaia.
Ziua Sfântului Ilie pe 20 iulie și cum o cinstesc românii
Pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, una dintre cele mai iubite sărbători de vară. Credincioșii merg la slujbă și își aduc aminte de proorocul cel viu, ridicat la cer.
Tot atunci se sărbătoresc onomastic cei cu numele Ilie, Ilinca sau Iliana, iar pentru aviatorii militari români este zi de cinstire, fiindcă Ilie le este ocrotitor. E un prilej cald de a reciti despre viața lui.
Reține pe scurt despre proorocul Ilie
Iată cele mai importante lucruri de păstrat în minte despre proorocul Ilie:
- Nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, alături de Enoh ca singurii doi astfel de oameni din Vechiul Testament.
- Profeția revenirii se sprijină pe cartea lui Maleahi, ca vestitor care cheamă la pocăință.
- Este legat de Sfântul Ioan Botezătorul, venit „în duhul și puterea lui”, nu ca aceeași persoană.
- Sărbătoarea lui este pe 20 iulie, ziua celor numiți Ilie, Ilinca și Iliana.
Așadar, de ce se spune că Sf. Ilie „va veni iarăși” înaintea sfârșitului lumii? Nu pentru a semăna teamă, ci pentru a ne aminti că până la urmă contează inima curată și întoarcerea către Dumnezeu. Profeția aceasta veche este, în fond, o chemare la pace și la rugăciune.
Cinstește ziua de 20 iulie cu liniște și recunoștință. Poate că nu știm ceasul venirii, dar știm ce avem de făcut între timp, să trăim frumos și să nu uităm de cele sfinte.
