Primăvara, când culegem florile alb-gălbui, ne întrebăm de ce se numește acest arbust „negru”, dar în perioada fructelor devine clar pentru oricine de ce socul negru are acest nume – în latină, *Sambucus nigra*. Culegem ramuri întregi cu bobițele lucioase, le punem în apă acasă și putem începe curățarea.
Pe vremuri, culegeam bobiță cu bobiță de mână și dura o veșnicie. Apoi, vecinul meu uimit mi-a arătat furculița. Este și un bun test de coacere – dacă bobițele se desprind ușor când le treci cu furculița, sunt gata. Putem continua cu prepararea gemului.
Ce ne trebuie?
Pe lângă fructele de soc, este bine să îngroșăm puțin gemul cu mere, pere sau orice alt fruct avem la îndemână. Îmi pot imagina și prune. Eu am folosit câteva mere timpurii, cuișoare pentru o aromă condimentată, zahăr și un praf de acid citric.
Mod de preparare
Le dau copiilor acest gem terapeutic când sunt bolnavi – dar nu le place cu semințe. Asta ține de gust – le puteți lăsa sau trece amestecul prin sită. În această rețetă voi descrie varianta cu pasare, care e mai comodă – dacă mai cade o codiță în amestec, va fi oprită de sită.
Punem la fiert bobițele împreună cu fructele tăiate și 2–4 cuișoare. Nu adaug apă, este suficient să le zdrobim puțin cu o lingură de lemn, pentru că își lasă suficient suc. Fierbem 20–30 de minute pentru a elimina substanțele toxice. Apoi mixăm totul cu blenderul vertical și putem pasa prin sită.
Am făcut acum dintr-o cantitate mică, totul a încăput într-o tigaie mai mare. Se fierbe încet, iar după o jumătate de oră adaug zahăr – aproximativ 350–400 g la 1 kg de fructe și alte fructe. Presar acid citric și fierb până se îngroașă.
Turnăm gemul în borcane, le întoarcem cu susul în jos pentru 30 de minute și le lăsăm să se răcească încet înfășurate într-o pătură.
Gustul nu poate fi fotografiat, dar gemul de soc este o delicatesă. Nu îl mâncăm pur și simplu – este un remediu. Este un bun pentru al gripa, răceala sau febra. Îl folosim ca tratament adjuvant care ajută eficient în faza de început a bolii sau scurtează durata recuperării.
Datorită consistenței tipice, mai lichide dar totuși omogene, îl numim jeleu – mai exact „jeleu împotriva gripei”. În timpul bolii, îl folosim ca un gem obișnuit, de exemplu la micul dejun cu pâine și unt. La fel de bun este și pe clătite.
Fiind mai lichid, poate fi folosit și ca un sirop – de exemplu pentru îndulcirea ceaiului. Literatura de specialitate menționează că fructele au efecte terapeutice mai puternice decât florile, dar dacă mănânci gem și bei ceai din flori de soc, beneficiezi de efectul complet al plantei.
