De cate ori ne ne-am gandit la rudele noastre, la stramosii nostrii, din cine ne tragem, ce radacini avem si multe alte intrebari asemanatoare.
Inainte, era foarte simpatic cand, la scoala, eram intrebati de familia noastra si pusi sa ne facem arborele genealogic. Pe langa placerea de a desena un arbore, se trezea in noi o curiozitate nemaistiuta pana atunci, de a afla mai multe despre noi. Probabil exista in noi vreo dorinta de a descoperi cine stie ce minuni, precum se descopera comorile ascunse; eram la faza in care baietii inca isi mai doreau sa fie cavaleri, iar fetele printese frumoase. Si, uneori, era frumos sa visam la asta descoperind radacinile noastre. Iar parintii si bunicii intotdeauna zambeau si ne spuneau ce vroiam sa stim. Erau discutii simpatice, uneori lungi, ce se lasau cu povestiri legate de nu stiu ce var de gradul IV sau V, care s-a urcat in cires si s-a julit si, vai, ce-a facut strabunica. Era o bucurie a primilor ani de scoala sa ne alcatuim arborele genealogic.
Dar, mai mult decat atat, ceea ce nu ne dadeam noi seama, era faptul ca aveam astfel posibilitatea sa ne descoperim familia, sa stim cine suntem, ce origini avem si cum am ajuns unde am ajuns. Era vorba despre a intreba ceva ce era normal sa stii despre familia ta.
Disparitia curiozitatii legata de arborele genealogic
In ziua de azi se pare ca lucrurile s-au schimbat. Curiozitate fie a disparut, fie, pur si simplu, nu mai e asa mare ca inainte. Copiii s-au schimbat, nu mai sunt interesati sa-si faca arborele genealogic, par mai pasionati sa scape mai repede de povesti “antice” despre rude care nu stiau ce e acela calculator si nu aveau ghiozdanele cu Hannah Montana sau Ben10. Sunt inca putine scolile si clasele unde se mai face un arbore genealogic, si chiar si mai putini cei interesati cu adevarat de acest lucru. De multe ori, parintii fac un arbore pentru copii, arbore la care acestia nici nu se deranjeaza sa se uite prea mult.
Multi nu mai sunt interesati sa afle ce rude mai au, ce rude au avut, de unde provin. Sunt multumiti sa stea acolo unde sunt ei acum, sau, sa priveasca mai repede spre viitor, spre o emigrare, dar nu spre cine erau stramosii lor. Nu au date, nu-si intreaba parintii, bunicii sau verii apropiati. Mai grav, multi dintre ei nici nu-si cunosc si nici nu sunt interesati sa-si cunoasca verii sau rudele mai indepartate. Si cu cat acestia toti se afla mai departe de casa (adica in alt oras), cu atat dezinteresul descreste.
E ca si cum generatia tanara din ziua de azi nu mai tine la importanta familiei, la cunoasterea stramosilor, ci priveste numai in prezent, intr-o maniera egoista. Copiii se izoleaza si prefera sa stea in coconul lor de liniste format din parinti, frati si, eventual bunici, care se va imbogati doar de prezenta partenerilor de joaca. In curand se va vorbi la trecut de momentele cand se facea la scoala un arbore genealogic, cand copii isi mai intreaba mamele despre cine e batrana din poza cartonata, cand parintii stau si povestesc copiilor despre strabunici si intamplari, obiceiuri, traditii, care poate ca astazi nici nu isi mai au logica.
