De ceva vreme am început să citesc diverse bloguri în limba engleză, care abordează teme eco. Fie că sunt bloguri din USA, UK sau Australia, multe au diverse sfaturi despre cum poți avea o atitudine ecologica, cum poți economisi atât resursele Pământului, cât și propriile resurse finaciare. Ce m-a surprins este întoarcerea lor către un stil de viață (îl numesc așa în lipsa unui termen mai bun) care la noi este încă prezent. Așa am ajuns la lista de mai jos, sunt niște obiceiuri românești (nu ne aparțin doar nouă, dar se manifestă din plin în România) pe care cred că ar trebui să le păstrăm:
Uscatul rufelor afară
Întotdeauna am admirat în filmele străine gospodina care băga rufele la spălat și le scotea gata uscate. Mi se părea culmea eficienței numai că se pare că din punct de vedere al costurilor nu este o ideie tocmai bună. Se consumă destul de multă energie în procesul de uscare, o mașină bună costă destul de mult (prețurile încep de la 1000 de lei și pot ajunge până la 3-4,000 de lei), hainele ies cam șifonate și trebuiesc călcate, de unde rezultă alt consum de energie și timp. Uscatul rufelor afară nu este foarte elegant, dar nu prea costă nimic și în plus mirosul rufelor curate, proaspăt luate de pe sârmă nu se compară cu nimic.
Gătitul acasă
La noi masa luată în oraș este încă excepția, în alte locuri e regula. Pe lângă faptul că este mult mai ieftin să prepari mâncarea acasă este și mult mai sănătos și chiar relaxant, dacă aveți pană de idei tot ce trebuie să faceți este să dați o căutarea pe prietenul google și veți găsi o grămadă de site-uri și rețete care să vă inspire.
Proviziile de iarnă
Nu e neapărat un sfat eco, deși tinând cont că marfa adusă în supermarketuri peste iarnă vine de multe ori de peste mări și tări și poate fi tratată cu diverse substanțe, poate fi încadrat și la acestă categorie. Nu cred că prin State sau Marea Britanie se duc oamenii în toamnă și cumpără cartofi, ceapă și varză cu sacii așa cum se întâmplă încă la noi.
Conservele de iarnă, de la gemuri, suc de roșii, compoturi sau murături sunt totuși încă un obicei la noi. La ei acum redescoperă toată această “artă”.
Păstratul pungilor de platic
Este un obicei moștenit de pe vremea când o pungă frumoasă de plastic era o raritate prețuită ca ochii din cap. Dacă avea și un înscris fistichiu, de firmă la care doar visam, era lăsată moștenire :-). Exagerez, dar se pare că obiceiul părinților noștrii de a aduna toate pungile este un gest foarte eco. Deși sunt folosite din ce în ce mai mult pungile refolosibile, cele de plastic tot sunt mai multe decât ar trebui să fie, așa că măcar le putem refolosi, dacă nu pentru altceva măcar pentru gunoi, tot e mai bine decât să fie aruncate pur și simplu după o singură folosire.