Era o vreme când niciun copil din sat nu îndrăznea să muște dintr-un măr nou înainte de 20 iulie. Iar dacă te întrebi astăzi de ce nu se mâncau mere până la Sfântul Ilie și de ce mulți nu mai știu obiceiul, răspunsul te duce departe, spre o lume în care fiecare roadă avea rostul ei.
Bunicile noastre țineau cu sfințenie regula asta. Nu era doar o toană. În spatele ei stăteau frica de grindină, credința în puterea Sfântului Ilie și grija pentru sufletele celor adormiți.
De ce nu se gustau merele noi înainte de Sfântul Ilie
În tradiția veche, merele noi nu se atingeau înainte de 20 iulie, ziua Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul. Prima recoltă, numită pârgă, era socotită „neslobozită„, adică nedezlegată pentru mâncat. Abia după praznic puteai gusta liniștit.
Obiceiul lega prima rod a pomilor de o binecuvântare. Gospodarul ducea întâi fructele la biserică, apoi le aducea acasă.
Interdicția era strictă tocmai pentru că amesteca două lucruri grele pentru omul de la țară. Pe de o parte, teama că nerăbdarea aduce nenoroc peste recoltă. Pe de alta, datoria față de cei morți, care trebuiau pomeniți cu primele poame ale anului.
Credința că merele mâncate prea devreme aduc grindina
Bătrânii erau convinși că cine mușcă dintr-un măr nou înainte de soroc cheamă grindina „cât mărul” peste holde și livezi. Era o pedeapsă pentru graba de a se înfrupta înaintea timpului rânduit.
Sfântul Ilie este legat în mintea oamenilor de tunete, fulgere și ploi cu trăsnete. Se spune că trece pe cer în „carul lui Sfântul Ilie„, iar bubuitul norilor ar fi chiar roțile carului.
Grindina era spaima cea mai mare în plină vară. O singură furtună de un sfert de oră putea rade la pământ munca de un an întreg. De aceea avertismentul se transmitea din gură în gură, de la bunici la nepoți, ca o regulă pe care n-o încălcai cu una, cu două.
Legătura obiceiului cu pomenirea celor adormiți
Aici stă, de fapt, miezul tradiției, partea pe care mulți au uitat-o. Merele noi nu se gustau pentru că primele roade se duceau întâi la biserică, ca pârgă, și se împărțeau de pomană pentru sufletele celor adormiți.
Exista o credință tare, mai ales printre mame. Se spunea că pe lumea cealaltă copiii morți primesc mere doar dacă cei vii s-au abținut până la termen. O mamă care își pierduse un prunc ținea cu sfințenie acest post al merelor.
Dacă mânca mărul înainte de a-l împărți la biserică, credea că micuțul ei rămâne fără. Așa că răbdarea nu era doar superstiție, era milostenie și dragoste pentru cel dus.
Ce sunt pârga roadelor și binecuvântarea primelor fructe
Pârga este prima rod coaptă a unui pom, cea pe care gospodarul o ducea la sfințit înainte de a o folosi în casă. Nu doar merele intrau sub această oprire, ci și nucile verzi, și uneori alte poame timpurii.
Fructele se așezau într-un coș și se duceau la biserică, unde preotul le binecuvânta. Abia apoi se aduceau acasă și se împărțeau vecinilor și copiilor.
În unele sate dezlegarea se făcea ceva mai târziu, de Probaji, la Schimbarea la Față, pe 6 august, când se sfințesc strugurii. Dar pentru mere termenul rămas în popor a fost Sfântul Ilie. Gestul de a duce fructele la sfințit se păstrează și azi, chiar dacă teama de grindină s-a stins.
Cum se ținea obiceiul în gospodăria de altădată
Până pe 20 iulie nimeni din casă nu gusta un măr nou. Gospodinele strângeau primele fructe căzute și le păstrau pentru biserică și pentru pomană, nu le risipeau.
Copiii erau învățați să aibă răbdare. Li se spunea pe șleau că, dacă fură un măr înainte de Sfântul Ilie, cheamă grindina peste casa lor.
Era și o noimă practică în asta. Merele românești de vară, soiuri ca Astrahanul roșu, ajung la coacere abia după jumătatea lui iulie. Înainte sunt acre și pot da dureri de burtă copiilor. Astăzi puțini mai țin obiceiul, fiindcă s-a păstrat mai ales la sate și prin amintirea bătrânilor.
Reține esențialul despre obiceiul merelor de Sfântul Ilie
Iată, pe scurt, ce trebuie să știi despre această tradiție și despre rostul ei:
- Merele noi nu se gustau înainte de 20 iulie, ziua Sfântului Ilie
- Se credea că nerăbdarea aduce grindina „cât mărul” peste recolte
- Primele roade se duceau la biserică drept pârgă, apoi se împărțeau de pomană
- Sub aceeași oprire intrau și nucile verzi, nu doar merele
- Obiceiul cinstea atât roada anului, cât și pomenirea celor adormiți
Tradiția aceasta ne vorbește despre răbdare și recunoștință, două lucruri tot mai rare azi. Bătrânii nu opreau merele din zgârcenie, ci din respect pentru roadă și pentru cei plecați dinaintea noastră.
Acum știi de ce nu se mâncau mere până la Sfântul Ilie și înțelegi de ce mulți nu mai știu obiceiul. Poate că nu te mai temi de grindină, dar merită să duci mai departe povestea aceasta, fie și printr-un coș de mere dăruit cuiva drag de ziua Sfântului Ilie.
