Era o vreme când prima pâine din rodul nou nu se mânca nicidecum înainte să treacă pragul bisericii. Colacii și turtele de Sf. Ilie, pâinea sfințită din grâul nou, însemnau pentru gospodarul de la țară mai mult decât hrană. Erau un fel de a spune mulțumesc pentru un an de muncă încheiat cu bine, cu hambarul plin.
Datina aceasta s-a născut firesc, din ritmul câmpului. Grâul abia treierat, prima făină proaspătă, sărbătoarea sfântului ploii, toate cădeau în aceeași săptămână de iulie. Și din întâlnirea lor a ieșit unul dintre cele mai frumoase obiceiuri agrare ale satului românesc.
Ce sunt, de fapt, colacii și turtele de Sfântul Ilie
Pe scurt, colacii de Sfântul Ilie sunt pâinea împletită făcută din primul grâu treierat vara, dusă la biserică pe 20 iulie ca mulțumire pentru recoltă. Alături de ei se coceau și turtele, niște pâinici rotunde și simple, slab dospite, împărțite apoi de pomană.
Diferența dintre cele două nu e mică. Colacul e de praznic, împletit cu grijă, de obicei din trei suluri de aluat, semn al Sfintei Treimi. Turta e umilă, pentru dat din mână în mână.
De ce tocmai Sfântul Ilie? Fiindcă în satul de odinioară el era ocrotitorul holdelor, al ploii și al fulgerului. Gospodarul îi mulțumea pentru că i-a ferit lanul de grindină și i-a dat ploaie la timp.
De ce se face pâine din grâu nou tocmai în iulie
Răspunsul stă în calendarul muncilor. Pâinea din grâu nou se face în iulie pentru că grâul tocmai s-a copt și s-a treierat, iar pe 20 iulie, de Sfântul Ilie, prima făină din recolta nouă ajunge în casă. În zonele de câmpie, treieratul se încheie de regulă pe la mijlocul lunii.
Era firesc, atunci, ca prima pâine din rodul nou să fie închinată lui Dumnezeu, nu mâncată în grabă. Bobul care a murit în pământ și a adus spic nou e, în credința ortodoxă, chiar icoana învierii.
Pentru gospodar, ziua avea și o bucurie ascunsă. Scăpase snopii cu bine, avea pâine pentru iarnă. Recunoștința venea de la sine.
Cum se pregăteau și cum se sfințeau colacii
Gospodina alegea cel mai curat grâu și ducea la moară boabele pentru prima făină. Colacii de Sfântul Ilie se frământau din această făină proaspătă, se împleteau în trei sau mai multe vițe și se coceau adesea în noaptea dinaintea sărbătorii, ca să fie calzi și frumoși pentru biserică.
Deasupra, gospodina cresta cu cuțitul un semn, o cruce, un spic ori o floare. Punea suflet, fiindcă nu era o pâine de rând, ci una de mulțumire.
A doua zi, colacii și turtele se așezau la biserică pe un prosop curat, lângă spice de grâu, fructe de sezon și o lumânare. Preotul rostea rugăciunea de binecuvântare a roadelor noi. Abia după sfințire pâinea se ducea acasă sau se împărțea.
Cui se dădeau de pomană și de ce ține datina și azi
Colacii și turtele se împărțeau de pomană vecinilor, copiilor și oamenilor sărmani, pentru sufletele celor adormiți din neam și ca mulțumire pentru recoltă. Se dădeau întâi celor nevoiași, cu vorbe simple, „să fie primit”, iar cel care lua răspundea „bogdaproste”.
Așa se împletea pomana recoltei cu pomenirea gospodarilor trecuți dincolo. Pâinea din grâul nou se sfințea și pentru cei vii, și pentru cei morți.
Obiceiul s-a păstrat mai bine la sate, în Oltenia, Muntenia și câmpia Moldovei, decât la oraș. Azi puțini mai macină grâu propriu, însă gestul a rămas. Mulți cumpără făină sau chiar un colac gata făcut, dar tot îl duc la biserică pe 20 iulie și tot îl împart celor din jur.
Ce să reții despre datina pâinii noi
Pe scurt, iată semnele care definesc această datină a pâinii sfințite din grâul nou:
- Se face din primul grâu nou, treierat în iulie.
- Se duce la biserică și se sfințește de Sfântul Ilie, pe 20 iulie.
- Colacul e împletit din trei vițe, turta e simplă, pentru pomană.
- Se împarte vecinilor, copiilor și celor nevoiași, ca mulțumire pentru recoltă.
- Nu cere cantități sau rețete fixe, contează gestul dăruirii.
În fond, datina aceasta nu e despre aluat și cuptor, ci despre recunoștință. Despre un om care, la capătul secerișului, se oprește o clipă și mulțumește pentru pâinea de pe masă.
De aceea colacii și turtele de Sf. Ilie, pâinea sfințită din grâul nou, merită ținuți minte. Chiar dacă azi cumperi făina de la magazin, gestul rămâne la fel de curat. Duci un colac la biserică, îl frângi și îl împarți, iar binecuvântarea grâului nou ajunge, ca odinioară, la cât mai mulți.
