Sunt sărbători care miros a fân cosit și a pâine caldă scoasă din cuptor. Sfântul Ilie, prăznuit pe 20 iulie, este una dintre ele. Întrebarea pe care mulți o pun, anume de ce se tăia miel sau berbec de Sf. Ilie, obiceiul de pomană al sărbătorii având rădăcini adânci, ne duce direct în curtea bunicilor.
La sat, ziua aceasta venea fix când grâul era strâns și hambarele începeau să se umple. Era momentul de a spune „mulțumesc” pentru tot.
De ce se tăia miel sau berbec de Sf. Ilie
Pe 20 iulie, în multe gospodării se tăia un miel sau un berbec ca semn de recunoștință pentru roadele verii și pentru sănătatea familiei. Mielul de Sfântul Ilie era considerat „primul miel de toamnă”, fiindcă animalele fătate primăvara ajunseseră acum la greutatea potrivită.
Sfântul Ilie e văzut în tradiția populară ca stăpân al norilor, al tunetelor și al ploii care hrănește câmpul. Țăranii credeau că el aruncă trăsnetele din carul său de foc.
De aceea gestul avea și rol de ocrotire. Mulțumeai pentru ploile venite la timp și cereai, în același timp, ferirea casei de grindină.
Ce simboliza jertfa de miel de Sfântul Ilie
Jertfa de miel era, înainte de toate, o mulțumire. Mielul, simbol biblic al nevinoăției, „Mielul lui Dumnezeu”, era oferit ca dar înapoiat pentru belșugul anului.
Legătura cu acest sfânt nu e întâmplătoare. În Vechiul Testament, profetul Ilie aduce jertfa de pe muntele Carmel, mistuită de focul căzut din cer, iar imaginea a rămas vie în mintea oamenilor de la țară.
Așa, masa bogată pusă în cinstea sfântului arăta recunoștința unei case întregi. Era credința strânsă laolaltă cu munca de peste vară.
Cum se împărțea berbecul la pomană
Pomana de berbec urma o regulă simplă și frumoasă, anume că nimic nu rămânea doar pentru tine. O parte din carne și din bucate se ducea vecinilor, rudelor și oamenilor nevoiași.
Se pregăteau de obicei o friptură de miel, o ciorbă, plăcinte și colaci. Gospodinele dădeau bucate calde la 3, 5 sau 7 persoane, numere cu valoare aparte în tradiția pomenirii.
Multe femei dădeau de pomană pentru sufletele celor plecați, mai ales pentru cei care purtaseră numele Ilie. Iar prima farfurie gata făcută mergea adesea la un copil sau la un om sărac, înainte ca familia să se așeze la masă. Se spunea că aduce noroc la recolta următoare.
Masa de sărbătoare din ziua de Sf. Ilie
Masa aduna toată familia în jurul fripturii de miel sau berbec, gătită simplu, la cuptor ori la ceaun. Alături stăteau plăcintele cu brânză și verdeață, nelipsite la țară.
Tot acum se duceau la biserică primele mere și pere din livadă. Până la Sfântul Ilie nu se culegeau, iar obiceiul de a le sfinți s-a păstrat până azi.
Dacă vrei o friptură reușită din berbec mai în vârstă, ține carnea la marinat 6 până la 12 ore în vin, ceapă, cimbru și rozmarin. Mielul tânăr nu cere marinare lungă.
Reține esențialul despre obiceiul de Sf. Ilie
Iată, pe scurt, lucrurile de care merită să-ți amintești despre această sărbătoare:
- Se ține pe 20 iulie, de ziua sfântului
- Se tăia un miel sau un berbec ca mulțumire pentru roade
- O parte din carne se dădea de pomană vecinilor și celor nevoiași
- Masa aduna familia, cu friptură, plăcinte și fructe de vară
Iată, deci, de ce se tăia miel sau berbec de Sf. Ilie, obiceiul de pomană al sărbătorii fiind în fond o lecție de recunoștință. Nu despre belșug în sine era vorba, ci despre bucuria de a-l împărți cu ceilalți.
Poate că azi nu mai ținem oi în curte, dar gestul rămâne la fel de cald. O farfurie dusă vecinului spune mai mult decât multe vorbe.
La voi în sat se mai ține acest obicei de Sf. Ilie?
