Mai ții minte cum bunica nu te lăsa să muști dintr-un măr până nu trecea ziua de 20 iulie? Întrebarea „se mai ține Sf. Ilie azi, ce obiceiuri au supraviețuit și ce s-a pierdut” are un răspuns cald, dar și unul cam trist. Unele datini au rămas vii, lipite de credință și de familie. Altele s-au stins odată cu satele de odinioară.
Hai să le luăm pe rând, așa cum am sta de vorbă la o cană de ceai. Pentru că merită să știm ce ducem mai departe copiilor noștri.
Ce sărbătorim de Sfântul Ilie pe 20 iulie
În calendarul creștin-ortodox, Sfântul Ilie Tesviteanul se prăznuiește pe 20 iulie, dată fixă, neschimbată de la an la an. Sinaxarul îl pomenește ca proroc, iar tradiția populară l-a făcut stăpânul ploilor, al tunetelor și al fulgerelor.
De ce tocmai la mijlocul verii? Pentru că atunci bubuie cerul de furtuni. Bătrânii spuneau că huruitul se aude când Sfântul Ilie trece cu carul de foc pe cer, amintire a urcării lui descrise în Biblie.
A rămas o sărbătoare iubită la sate fiindcă leagă credința de muncile câmpului. E și unul dintre cele mai purtate nume la noi, așa că de ziua lui petrec toți cei care se numesc Ilie, Ilinca sau Ileana.
Obiceiurile de Sfântul Ilie care s-au păstrat până azi
Cele mai vii datini rămase sunt mersul la slujbă, pomana cu mere și miere și sărbătorirea onomasticii. S-au transmis firesc pentru că țin de suflet și de familie, nu de un calendar agricol care s-a tot schimbat.
Dimineața, lumea duce la biserică primele mere din pom, frumoase și nepătate, ca să fie sfințite. Patriarhia Română explică pomana drept gest de pomenire a celor plecați, iar mierea de tei și de salcâm, scoasă tocmai în iulie, se dă alături.
Vrei un exemplu practic? Alege 9 mere sănătoase, fără lovituri, așază-le într-un coș peste câteva frunze, pune un borcan de miere la mijloc și adaugă câteva nuci sau colăcei. Le împarți copiilor și vecinilor, „pentru sufletul morților”.
Mulți gospodari încă țin obiceiul de a nu mânca mere noi înainte de 20 iulie, semn de respect. E o credință legată de pomenirea morților, nu o regulă bisericească oficială.
Datinile de Sfântul Ilie care s-au pierdut
Aici povestea se întristează. S-au stins mai ales obiceiurile de comunitate și cele legate de câmp, odată cu plecarea oamenilor de la sat.
Au dispărut bâlciurile și nedeile, acele întâlniri vesele din vârf de munte, cu joc și târg, unde se cunoșteau tinerii din sate diferite. Etnografi precum Tudor Pamfile și Simion Florea Marian le-au cules pe vremea când încă erau în floare. Vestitul Târg de Fete de pe Muntele Găina se ținea chiar pe la 20 iulie.
S-au pierdut și interdicțiile aspre. Nu se lucra la câmp, de teama trăsnetului, femeile nu coceau pâine, iar la prânz nu se dormea. Tot uitat e și obiceiul stuparilor, care îl țineau pe Sfântul Ilie drept ocrotitor al stupilor.
De ce merită să păstrăm tradițiile de Sfântul Ilie
Un simplu măr împărțit copiilor poartă mai departe o poveste veche de sute de ani. Tradițiile de Sfântul Ilie leagă generațiile și dau un rost zilelor obișnuite.
Nu trebuie nimic complicat. Chiar și la bloc poți duce 3-4 mere și un borcănel de miere la biserică, apoi le împarți pe scară. Spune-le nepoților de ce o faci, povestește-le despre carul de foc și despre furtunile lui Ilie.
Așa rămâne datina vie, dintr-o mână în alta.
Reține esențialul despre Sfântul Ilie
Înainte de a închide, iată pe scurt ce contează de știut despre această sărbătoare:
- Data sărbătorii: 20 iulie, în fiecare an, dată fixă
- Ce se păstrează: slujba, pomana cu mere și miere, onomastica
- Ce s-a pierdut: bâlciurile, nedeile, interdicțiile de muncă la câmp
- Gestul de continuat: împarte 9 mere și un borcan de miere și spune copiilor povestea sfântului
Deci, se mai ține Sf. Ilie azi, ce obiceiuri au supraviețuit și ce s-a pierdut? Credința și pomana au rămas, veselia satului de altădată s-a dus. Dar partea frumoasă e că depinde de noi ce ducem mai departe.
Tu ce datini de Sfântul Ilie mai ții în familie? Lasă-ne un comentariu și spune-ne ce obicei ai prins de la bunici, poate amintirea ta readuce la viață o tradiție pe care alții au uitat-o.
