Era o vreme când nimeni nu se uita la telefon ca să afle dacă plouă. Se uitau la cer și își aminteau ce spuneau bătrânii. Iar în jurul zilei de 20 iulie, vorbele astea curgeau una după alta, ca boabele de pe spic.
Proverbe și vorbe din bătrâni despre Sf. Ilie, câte mai știi pe de rost? Hai să le adunăm pe cele adevărate, așa cum le rosteau bunicii noștri lângă coasă și lângă cuptorul cu pâine nouă.
De ce s-au strâns atâtea vorbe în jurul Sfântului Ilie
Sfântul Ilie pică fix la cumpăna verii, când se hotăra recolta unui an întreg. De aici și mulțimea de zicători legate de ziua lui.
Țăranul nu avea calendar agricol scris. Avea, în schimb, ziua sfântului ca reper. „La Sf. Ilie, vara-i la jumătate” le amintea tuturor că timpul bun se scurge și că ce nu s-a strâns acum se pierde la toamnă.
În mintea oamenilor de la țară, Ilie era stăpânul tunetelor. Umbla cu un car de foc pe cer, ale cărui roți fac tunetul, iar fulgerele erau săgețile cu care urmărea diavolii. De aici teama și respectul din fiecare vorbă. Etnografi precum Simion Florea Marian și Tudor Pamfile au cules sute de astfel de credințe din satele românești.
Zicale despre vreme și semnele cerului
Cele mai multe proverbe despre Sfântul Ilie vorbesc despre tunet și ploaie, fiindcă în jurul lui 20 iulie vremea se schimbă brusc. Cea mai cunoscută leagă tunetul de recolta de nuci.
„Dacă tună de Sf. Ilie, alunele și nucile vor fi seci”, spuneau bătrânii. De aceea nimeni nu culegea alune înainte de această zi, de teamă să nu le găsească viermănoase.
Tot despre mersul anului vorbește și „Până la Sf. Ilie, frunza-n codru hie; de la Sf. Ilie, frunza tot mai mult se mâhnește”. După sărbătoare, natura intră încet pe panta spre toamnă. În ziua sfântului, mulți gospodari nu lăsau fereastra deschisă, de frica trăsnetului.
Vorbe despre fân, grâu și pâinea cea nouă
Sf. Ilie cade la sfârșitul secerișului, așa că multe zicale te grăbesc la câmp. „Până la Ilie, cu furca-n fân, după Ilie, cu furca-n spate” arăta exact cât de presant era momentul.
Prima coasă trebuia încheiată, altfel ploile de vară stricau tot. „Cine n-are fân la Sf. Ilie, n-are nici la iarnă” suna ca un avertisment pentru cei leneși.
Și grâul își avea vorba lui: „La Sf. Ilie, grâul în hambar trebuie să fie”. În aceste zile se cocea prima pâine din grâul nou, dusă la biserică spre binecuvântare, alături de primele mere ale anului.
Vorbe despre credință și respectul zilei
Dincolo de vreme și recoltă, multe zicale atingeau însăși viața omului. Ziua sfântului era una de odihnă, nu de muncă.
Se spunea apăsat că „cine lucrează de Sf. Ilie, îi arde Ilie casa” ori holda. Nu era o glumă pentru cei vechi, ci o lege nescrisă a satului, ținută cu sfințenie.
Reține vorbele care contează
Iată, pe scurt, cele mai importante vorbe din bătrâni despre Sf. Ilie de ținut minte:
- 20 iulie e ziua de la care se schimbă toate vorbele despre vreme.
- Fânul și grâul se strâng înainte de sărbătoare, niciodată după.
- Tunetul de Ilie prevestea alune și nuci seci.
- Ziua era de odihnă și rugăciune, nu de lucru la câmp.
Vorbele acestea nu erau simple superstiții, ci un calendar al muncii, transmis din gură în gură. În spatele fiecărei zicători stătea grija pentru pâinea de pe masă.
Iar acum spune-mi tu: din toate aceste proverbe și vorbe din bătrâni despre Sf. Ilie, câte mai știi pe de rost? Scrie în comentarii zicala auzită de la bunici, din zona ta, ca să nu se piardă.
