Această rețetă de sirop de soc cu zahăr caramelizat și conservant natural este una dintre cele mai bine echilibrate și durabile variante, ideală pentru păstrarea gustului verii până iarna târziu. Combinarea siropului clasic cu o bază caramelizată adaugă profunzime gustului, iar acidul citric și pirosulfitul de potasiu (în cantitate mică) asigură o conservare sigură, fără a afecta aroma naturală a florilor de soc. Este o rețetă excelentă pentru cei care doresc cantități mari și stabile de sirop, gata de diluat și savurat oricând.
Florile de soc nu se spală, ci doar se curăță ușor, pentru a păstra polenul care oferă aroma specifică. Lămâia, deși este însoțită de acid citric, aduce o notă proaspătă, echilibrând dulceața intensă a zahărului caramelizat. Macerarea de 4–5 zile permite extragerea completă a aromelor, iar filtrarea atentă oferă un sirop limpede, gata pentru îmbuteliere.
Ingrediente:
- 30 buc flori de soc
- 4 kg zahăr
- 6 l apă
- 100 g acid citric
- 4 buc lămâie
- 0,5 linguriță conservant
Preparare:
Într-o oală mare, fierbem 5 litri de apă cu 3,5 kg de zahăr până ce zahărul se dizolvă complet, apoi lăsăm la răcit. Când este doar călduț, dizolvăm în amestec acidul citric (este o cutie întreagă — poate părea mult la început, dar este necesar!) și o jumătate de linguriță de conservant.
Restul de 0,5 kg zahăr îl caramelizăm într-o altă cratiță până devine brun deschis. Turnăm peste el 1 litru de apă — se va întări la început, dar fierbem din nou până când caramelul se dizolvă complet. Și această soluție o lăsăm să se răcească la temperatura camerei.
Verificăm florile, să nu aibă insecte. Nu trebuie spălate, altfel se pierde mult din polenul aromat. Le punem într-un vas de aproximativ 10 litri.
Lămâile, de preferat bio, le tăiem felii de aproximativ 0,5 cm grosime și le adăugăm peste flori. (Chiar dacă folosim mult acid citric, lămâia adăugată oferă un gust mult mai plăcut.)
Turnăm cele două soluții complet răcite peste flori. Punem vasul într-un loc sigur și îl acoperim cu un prosop de bucătărie.
Se lasă la macerat 4–5 zile, amestecând o dată pe zi. După aceea, folosim o strecurătoare mare tapetată cu o pânză de tifon sau un prosop de bucătărie și strecurăm siropul într-un alt vas. Siropul strecurat se toarnă în sticle și se închide ermetic. Eu folosesc sticle PET de 1,5 litri — poate nu sunt la fel de frumoase ca cele ale bunicii, dar sunt practice.
Se consumă diluat, după preferințe. Se păstrează foarte bine — noi am deschis ultima sticlă la începutul iernii.
Sfat: dacă ai o oală suficient de mare (aproximativ 8–10 litri), poți face cele două soluții într-un singur pas: mai întâi prepari soluția caramelizată, apoi adaugi restul de apă și topești în ea tot zahărul. De acolo, urmezi pașii ca în rețetă.
Încă un truc: dacă păstrezi siropul în sticle PET, după ce le umpli, apasă ușor sticla până când lichidul ajunge până sus, apoi închide capacul. Astfel obții o închidere etanșă și siropul se va păstra și mai bine.
